Dacă teleormănenii și-ar fi tras și ei un steag după modelul secuiesc, acesta n-ar flutura pe sediul Consiliului Județean, ci chiar pe Casa Poporului. Fiindcă în vreme ce secuii cer autonomie locală, teleormănenii au deja o autonomie statală, dacă socotim că șapte miniștri, șaizeci de secretari de stat, șaisprezece generali, opt senatori, nouășpe deputați și un prim-ministru își au cu toții rădăcinile înfipte în mranița aceluiași paradis al zarzavagiilor din stînga Dunării, unde domnește Liviu Dragnea.
Așa cum musonul de primăvară aduce ploi calde și bunăstare asupra unor regiuni ale globului, adierea lui Liviu Dragnea în Teleorman are o influență benefică asupra pruncilor ce se nasc cu o predispoziție sufletească de a ajunge mari politicieni la București.
Cu un simplu bobîrnac dat muștei de sub nasul asupritorului, președintele Iohannis și-ar fi putut prelungi suficiența cu încă un mandat, grăind următorul discurs: „Herr Dragnea, țărișoara asta a zăcut cinci sute de ani sub turci, trei ani sub prusacii lui tata-mare, douăzeci de ani sub muscali și douăzeci și cinci sub agatîrșii din Scornicești. Acum, bag seama, vrei să cadă sub ocupația sciților din Alexandria. Probabil că n-ai fost atent, cînd erai mic, la ora de socialism științific, cînd se vorbea despre rotația cadrelor. Dacă pînă poimîine nu înșurubezi la Palatul Victoria un Parteigenosse din Ardeal, ori din Moldova, ori din Banat, ori din Dobrogea, Io pîine cu salam săsesc n-o să mai mănînc cu mata. Așa că ia-ți teleormăneanca și umblă”.
În clipa aia, aidoma stolurilor de grauri ce au invadat deja viile golașe din Dealul Mare, cincizeci de mii de rezistenți la frig și la pumnii jandarmilor ar fi ciripit fericiți în grădina de la Cotroceni.
Bine.
Maestre, trebuie sa-ti spun ca mie, ai draqului de grauri, nu mi-au plecat deloc din batatura.
Ar mai fi si cormoranii care s-au aciuit peste raurile noastre si nu mai pleaca chiar daca au intrat intr-un conflict letal cu purtatorii de undite.
La fel ca scaiul de oaie.
Ori ca doamna de chipiul politiei.