Sătule să tot stea cu proști la masă,
țările toate au fugit de-acasă,
cu traista-n băț călătorind prin stele,
n-au vrut să-și ia decît ce-aveau pe ele:
puțină iarbă, apă din fîntînă
și-un foșnet din pădurea cea bătrînă
ce-o scoaseră pîndarii la mezat
în satul care nu mai este sat.
Și uite așa, certîndu-se pe linguri,
Mai-marii n-au bunghit că vorbesc singuri
și, fericiți că au dat foc la arcă,
în mama lor, tîrîș, au să se-ntoarcă.