A doua putere economică a lumii, Uniunea Europeană, pare paralizată în fața crizei. Liderii ei, din ce în ce mai șterși, apăruți prin negocieri între europartide și marele capital, nu au nici nume, nici voce, nici chip. În acest moment, în raport cu ceea ce pățesc Italia și Spania, sau cu ceea ce urmează să pățească statele înapoiate din lotul fostelor țări comuniste, UE nu există.
Birocrația și logica profitului, cei doi viermi care au ros inima unui proiect luminos, au transformat UE în ecoul unor dorințe neîmplinite.
După amiază, președintele României se va întîlni cu șefii de stat și de guvern ai statelor UE, cu cei care dispun, împreună, de a doua forță industrială a planetei. Și vor vorbi, așa cum l-ați auzit mai devreme pe Iohannis, despre cele zece milioane de euro pe care-i primește România, despre deblocarea teoretică a unor mecanisme, despre convingerea că trebuie lucrat împreună, că e nevoie de proiecte comune și alte asemenea instrucțiuni de irosire a timpului, pe care nimeni nu le ascultă vreodată.
Un antreprenor oarecare, un economist de duzină, un angajat de la Ziarul Financiar – aproape oricine – ar putea să le spună că se pot vorbi lucruri mai folositoare. UE stă pe o energie economică și pe facilități de producție uimitoare. Țările care au fost deja lovite sau cele care așteaptă la rînd ar fi fericite ca acest Consiliu European să ia decizii radicale, pe măsura celei de a doua puteri economice a lumii.
UE ar trebui să elaboreze într-o jumătate de zi legislația de forță majoră, abrogînd 90% din birocrația care stînjenește efortul comun. Ar putea să disponibilizeze, pe loc, miliardele necesare trecerii Europei la producția „de război”. Cîtă vreme oamenii mor pentru că lipsesc 80% din echipamentele necesare protecției și 90% din aparatura care salvează vieți, nicio măsură nu e destul de rapidă.
Nevoile statelor pot fi centralizate în două ceasuri, pe categoriile de repere: măști, costume, mănuși, medicamente, dezinfectanți, ventilatoare. Apoi, într-o singură zi, se pot construi comenzi pentru marii producători europeni din industria medicală, textilă, auto, chimică, petrochimică etc. Marii constructori de automobile, producătorii cu un grad mare de tehnologizare și cu capacități masive de producție își pot reprofila producția rapid, dacă au comenzi uriașe venite de la Comisia Europeană, după ce Consiliul European a bătut palma pe un plan prompt, care încape în două foi A4.
De la Zara și Versace la Macul Roșu din Bacău, de la Mercedes și Fiat la Dacia Pitești, de la Siemens la Oltchim, Europa își poate declanșa mecanismele de producție în forță, pe comenzi uriașe, și poate preda, în termen scurt, fiecărei țări, proporțional cu nevoile, urgența și planul de livrare, cantitățile de armament medical cu care se poate duce lupta împotriva flagelului.
Sînt mii de companii capabile să-și reprofileze imediat producția și să atingă standarde de calitate corecte, dacă li se cere pe tonul potrivit și cu banii necesari. Statele lovite ar beneficia, din mers, de ajutorul pe care, deocamdată, nu există perspective reale să-l primească.
Pachetul de măsuri comune pentru relansarea economiei ar putea începe cu această demonstrație de forță utilă și apreciată. Ar fi momentul zero al mobilizării europene.
Dacă s-ar discuta astfel la Consiliul European, poate că Italia și Spania n-ar fi ajuns să-și numere morții din minut în minut. Poate că Franța și Germania, cele mai bogate surori europene, n-ar fi reușit să le trîntească ușa în nas rudelor din sud, și nici să le blocheze importul de echipamente de care se plîng azi italienii. Poate că China, Rusia sau Cuba n-ar fi ajuns să trimită ajutoarele și propaganda care ar fi trebuit să vină din Franța, Germania sau Olanda. Poate că nu s-ar fi ajuns în situația în care state întîrziate ca România, Bulgaria, Ungaria, Polonia așteaptă cu ochii închiși valul negru care le va izbi, spunîndu-și că, dacă e să li se întindă vreo mînă, acea mînă va veni din afara UE.
Dar Iohannis are subiectele lui, l-ați auzit. El va vorbi la Consiliul European despre proiecte pentru poimîine și de lucruri care se vor întîmpla prea tîrziu. Gîndirea lui întîrziată nu face niciun efort să ajungă din urmă evenimentele, iar plăcerea lui de a pluti în văzduh, deasupra realității, e descrisă pe larg în alte manuale de medicină.