Mai ştii cum te strigam pe-atunci,
icoană cu picioare lungi.
Şi-acum, scîrbită de păcat,
icoana e la reşapat
şi-i întrevăd piciorul gol
numai la raze şi nămol,
numai la coadă la mălai,
iubire – număr de tramvai.
Cu limba preschimbată-n bici,
mă scald în zeamă de urzici.
Şi-n locul tainicei făpturi,
un butoiaş cu murături.
Bonjur, madam, mersi, madam.
Cît farmec dai la kilogram?
Cît loc de veci la Maglavit?
Iubire – arbore cotit.