B1 i-a băgat pe candidaţi într-un studio trist, mai sărac decît chilia sfîntului Francisc, impregnat de putoarea cultului Băsescu şi de aluniţa madonei Puşcalău. Văzînd atît minimalism, n-ai zice că Fraţii Păunescu au furat Interul, Lido şi Bancorexul.
A fost un meci de duzină, privat de orice şansă de fast, în care candidaţii au fost instalaţi la masă, bot în bot, la un metru de decolteul Mădălinei, ca într-o emisiune oarecare cu borfaşii postului.
Ponta a fost mai timid ca ieri, poate fiindcă spiritul dispărutului Turcescu fîlfîia prin încăpere. Şi-a revenit, însă, şi a urmat linia cifrelor şi citatelor din Constituţie, făcîndu-l iar pe Iohannis să le caute, cu privirea, înţelesul pe pereţi. Ponta n-a avut ocazia să vorbească nici despre politica externă, nici despre viitor, fiindcă negocierea între staff-uri a cuprins doar temele la care Iohannis avea tăceri mai scurte.
Iohannis a fost iarăşi slab, dar mai bun ca data trecută, cînd a fost foarte slab. Chiar dacă B1 i-a dat întrebările înainte, candidatul dreptei n-a reuşit să pună la un loc nişte fraze care să aducă a răspunsuri. Te-ai fi aşteptat ca după prestaţia de ieri să se pună cu burta pe carte şi să vină cu nişte dinamită în buzunar. Nici pomeneală.
Iohannis a rămas deconectat de la informaţie într-un act voluntar de euthanasie politică. N-a înţeles că un viitor preşedinte trebuie să dea iluzia, cînd şi cînd, că ştie numere şi legi. A crezut că dacă spune aceleaşi nimicuri mai repede şi mai tare, lipsa de date va trece nebservată.
A pus aceleaşi întrebări arţăgoase referitoare la corupţie, care au făcut din Sorina Matei un standard de jurnalism. Cînd i s-a cerut să se prezinte a prezentat scrisori din diaspora, iar cînd i s-a cerut să-i adreseze lui Ponta întrebarea sa nimicitoare, a refuzat. Iohannis a fost conciliant în cîteva rînduri, şi-a cerut o dată scuze şi a căzut de acord cu Ponta că, în Parlament, două camere sînt mai bune decît una singură.
Cred că spre final putea să-l invite şi la film, dacă n-ar fi fost staff-ul prin apropiere. Iohannis a venit la confruntare cu acelaşi aer anost şi lipsit de ambiţii care l-a făcut ieri să pară deranjat din somn.
Dar mai gravă decît abandonul încăpăţînat al neamţului a fost, azi şi ieri, prestaţia părţii jurnalistice. Nici B1, nici Realitatea n-au găsit destulă inteligenţă cît să adune de o întrebare relevantă. În patru ore de discuţii, telespectatorii n-au auzit nimic despre portretul Romåniei în 2019, despre politica externă în contextul Putin, despre exporturi şi pieţe exotice, despre direcţii strategice de dezvoltare, despre taxe, politici vamale şi liberul schimb, despre viitorul generaţiei y şi al pensionarilor baby boomeri, despre agricultura, educaţie, sanatate, despre autostrăzi şi criza demografică, în fine, despre lucruri care arată o viziune de preşedinte şi o vocaţie de povestitor.
Dacă nu se reia meciul joi, la Antena 3, avem ocazia să auzim cîte ceva în 2019.