Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Klaus Iohannis la al șaselea bronz consecutiv

Lumea este din ce în ce mai nedreaptă cu unul dintre cei mai mari performeri ai României. Zici că, în lipsa a ceva mai bun de făcut, toate forțele răului de pe această planetă s-au concentrat și lucrează cu un singur scop: denigrarea președintelui României, Excelența Sa Klaus Werner Iohannis.

Știm toți că performanța este pe cale de dispariție în spațiul carpato-danubiano-pontic, în aproape orice domeniu. Pe plan sportiv, suntem la pământ. Economic, suntem varză. Industrial, de-abia ne târâm. Agricultura e la mâna lui Doamne-Doamne, câtă vreme sistemele de irigații au dispărut cu tot cu CAP-uri, acum 31 de ani. Infrastructura de transport este, o vedem în fiecare week-end, vai de mama ei. Până și IT-ul, atât de lăudat, nu este, în mare parte, decât un soi de lohn. Iar educația… Pff, educația nici măcar nu prea mai apare pe lista lucrurilor care contează.

Așadar, în condițiile astea, când performanța este rarisimă, noi ne permitem, totuși, să-i minimalizăm, să-i marginalizăm și să-i batjocorim, de-a dreptul, pe adevărații performeri, pe cei care încă mai găsesc resurse, mai degrabă interioare, pentru a ne reprezenta cu onoare și demnitate. E blestemul etern al neamului ăstuia, este demonul care ne macină, invidia ancestrală care ne face să negăm valoarea până când, străpunși de remușcări tardive, nu mai avem ce face, nu mai avem cum celebra oamenii exponențiali decât post-mortem.

Și acum, să revenim la cel mai nedreptățit om al ultimilor ani, la cel care, în ciuda rezultatelor constante, este criticat, linșat public, bălăcărit cu fiece ocazie: Klaus Iohannis.

Din 2014, de când a ajuns, pentru prima dată, președinte, în urma unui efort pentru el supraomenesc, depășindu-și limitele (și dacă nici domnia-sa n-are din astea – limite – cu grămada…) și sfidând sorții, Klaus Iohannis nu a a făcut altceva decât să lupte, necontenit, pentru a vedea tricolorul arborat alături de podiumurile marilor competiții. Și, an de an, vară de vară, cu îndârjire și perseverență, Klaus Iohannis a reușit, în ciuda tuturor piedicilor.

Mulți, mai ales răutăcioșii, hater-ii, vor spune că președintele „ a ratat aurul“, de fiecare dată. Ba chiar „a ratat și argintul“. Alții vor spune că nici măcar n-a dus vreo competiție la bun sfârșit. N-a terminat nici „România educată“, din proiectul de țară n-a parcurs decât primele ture, reformele le-a abandonat înainte de a le începe. Dar nu așa trebuie prezentate lucrurile, nu așa ne raportăm la reușitele prezidențiale.

Căci, oricum am da-o, de șase veri încoace, orice s-ar întâmpla, președintele nostru vine acasă cu bronzul, în mod constant. Nu este vară în care să-l rateze. Indiferent ce s-ar întâmpla, indiferent care ar fi situația din țară, indiferent de greutăți și oricât de încărcat i-ar fi programul, Klaus Iohannis este abonat la bronz și nu-l ratează niciodată.

A ajuns, iată, la al șaselea bronz de vară, solid, temeinic, durabil.

Anul acesta, de exemplu, pe 15 august, de Ziua Marinei, președintele era un om ca noi toți, zâmbind națiunii în culorile naturale ale tenului său. Nici măcar costumația specială, ca neaua, nu-i scotea culoarea în evidență. Dar a fost doar o mișcare de derutare a celorlalți competitori. Căci câteva zile mai târziu, când i-a decorat pe medaliații olimpici de la Tokyo, președintele purta la gât un bronz de toată frumusețea, întins uniform pe augustu-i chip. Președintele n-a dezamăgit nici anul acesta, și-a respectat blazonul, ne-a oferit exact ceea ce așteptam de la el.

Asta înseamnă consecvență, asta înseamnă să menții un nivel ridicat, asta înseamnă să te păstrezi în formă, să-ți urmărești obiectivele și să nu cedezi la apariția primului obstacol

Mulți alții ar fi renunțat de mult. Copleșiți de valuri de ură, fără a li se recunoaște realizările, ar fi agățat cearșaful de plajă în cui și ar fi trăit din amintiri, din gloria trecutului. Dar nu este cazul acestui luptător tenace, al acestui erou, al acestui încăpățânat de excepție, pe care nimic nu-l poate abate de la atingerea țelurilor sale.

Nu l-a oprit pandemia, nu l-au oprit crizele guvernamentale, nu l-au împiedicat campaniile electorale. De când este președinte, Klaus Iohannis nu a lăsat nici o vară fără bronz. Uneori a mers mai departe și a obținut bronzul și iarna, dar este mai greu de omologat, fiind posibil să-l fi obținut la competiții în sală. Ăla de vară, însă, este incontestabil. Are, așadar, șase, la rând, și nimic nu pare să-l poată opri ca, până în 2024, să-și pună în palmares zece bronzuri de vară consecutive.

Pentru unii nu este o realizare, li se pare puțin. Ar fi vrut mai mult, mai strălucitor.

Nu-i băgați în seamă, domnule președinte! În nici un caz! Fiți băiatul nostru de bronz până la capăt.

Cu altceva, oricum, nu prea aveți cum intra în cărțile de istorie.




1 comentariu

  1. #1

    Sase ani, al saselea bronz, sase case. La asa o cifra, la asemenea reusite, ar trebui sa-i organizam Kaizerului de Sibiu si un triumf. Daca nici el, vindecatorul schismei serviciilor, care a readus SRI si SIE inapoi in matca Securitatii sub forma actualei guvernari nu merita un triumf, atunci cine?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.