Azi m-am trezit în gară c-aștept pe nu știu cine
și a sosit chiar mama disprețului de sine,
uimită că peronul zăcea pe partea stîngă.
,,Ești tot marxist?!“, îmi zise. Și începu să plîngă.
Mi-era și mie milă de mine. Și cu jenă
mărturisii că poate mi-am tras marxismu-n venă
și că-n măseaua minții o lipsă de ivoriu
mă îmboldește zilnic să fug din sanatoriu.
Au încercat să-mi facă transfuzii cu valută,
excursii cu Gorgona – să o seduc pe plută,
să-i pun pe moațe părul și clisme cu parfum,
să îi dispară damful barăcii de consum.
Dar cînd m-au dus la raze au constatat, șacalii,
că n-am organul mistic și scump ca dom’ Becali.