Mălăieț dar brav, ciupit de glorie,
dat afară din literatură,
mă trezii în cartea de istorie
vestitor de sfîntă pălitură.
Frate cu golanii și cu șuții
care-au violat o baricadă,
în capitolașul „revoluții”
stau cu blidul gloriei la coadă,
de-am ajuns în Fundul Răcăciunii
nume de străduță pe un gard
unde chiar se ușurează unii,
pe cînd eu mă simt un bulevard.
Și cum lașii nu vor să mă ierte,
mă iert singur pentru toate cele,
mic negustoraș de mierte-fierte
și antreprenor de mari belele.