Precum Saturn, zeul care și-a devorat propriii copii doar pentru a rămâne la putere, clica de păduchi politici a României ar face absolut orice, zilele acestea, ca să nu piardă nimic din materia care le perpetuează specia: ciolanul funcției, privilegiul guvernării, șmenul ridicat la rang de drept constituțional. Orice, absolut orice ar face, ar da foc și țării, numai să nu ardă ei. Mai bine să ardă românul – a ars mereu!
Pe corpul României din aceste zile, straturi de nerușinare adâncă, pete de impostură și ticăloșie sunt lipite de politicienii noștri doar ca să-și păstreze ce au agonisit și în ce au investit: o carieră politică sinonimă cu imunitatea, cu pensia specială și cu dosarul penal – pachetul complet, în orice ordine vreți.
Ce vedem acum, seară de seară, la televizor sunt geambașii politicii dâmbovițene. Fac trafic cu parlamentari, cu funcții și cu idei proaste, că bune n-au de unde. Mărfuri vechi, reciclate, răsuflate. Geambașul nu creează nimic, doar intermediază și ia comisionul, indiferent dacă marfa ajunge sau nu la destinație. Și, cu cât marfa e mai proastă, cu atât comisionul e mai sigur. Încearcă toate tertipurile: ba guvern tehnocrat, ba guvern minoritar, ba mișcarea asta, ba alta, numai alegeri să nu organizeze.
De ce? Pentru că, în timp ce toți acești iresponsabili ne spun că negociază, de fapt își aranjează următoarele sinecuri, își freacă orgoliile și mâinile pentru următoarele afaceri, își măsoară putirințele și, în umbra lor și în tăcere, săracii sărăcesc, bolnavii bolesc, iar bătrânii și tinerii îmbătrânesc deopotrivă.
Nicio clipă, în tot circul ăsta politic, nu s-a pus întrebarea esențială: cu românii ce ați avut?
De treizeci și cinci de ani, întrebările sunt mereu despre ei: despre cine conduce, despre cine câștigă și cine rămâne. Niciodată despre noi, niciodată despre nenorocirea de a plăti pentru minți înguste, cefe groase și puteri scurte.
Și nimeni din clasa politică nu a plătit vreodată vreun preț personal. Demisia? Nu există în vocabularul lor. Sau, dacă există, e trambulina perfectă spre funcția următoare.
Tertipurile sunt vechi, doar fraierii sunt noi!
Guvernul tehnocrat e funcționarul cu mânecuțe al PSD. Un premier fără mandat popular, fără autoritate proprie, fără autonomie, pe care nu l-a votat nici măcar familia. La noi are și precedent solid: guvernul Cioloș, 2015. PSD i-a plantat un vicepremier propriu, care l-a tocat și l-a sabotat metodic. Apoi l-a doborât. Dacian Cioloș a plecat acasă, iar PSD a rămas. Va funcționa identic și de această dată, pentru că tehnocratul execută, nu decide.
Guvernul minoritar e cealaltă minciună: o majoritate imposibilă, ținută cu șantaj și cedări, care pică la prima dezbatere serioasă. Ambele variante au un singur scop: să amâne judecata electoratului. Așa că mai bine business as usual. Furăciunea continuă!
Și, ca să înțelegeți de ce nu se grăbesc spre alegeri, știm și „ar’metica” lor:
Dacă nu le convine rezultatul, anulează alegerile!
Dacă nu ies ei personal, pun un proxy!
Dacă nu câștigă, tot nu pierd!
S-a văzut în decembrie 2024: un scrutin întreg, milioane de voturi, șterse cu buretele. Motivul invocat? Securitatea națională. Motivul real? N-a ieșit cine trebuia.
Proxy-ul se numește tehnocrat, om de paie; guvern minoritar – eticheta variază, conținutul nu. Altul conduce, ei trag sforile. Cât despre pierderi? Niciodată! Pierzi ministerul, ai consiliul! Pierzi CA-ul, ai firma! Pierzi firma, ai prescripția! Doar așa au construit un sistem fără fund.
Păcătoșii ăștia n-au nici cer înstelat deasupra, nici iad dedesubt, că iadul presupune o judecată, iar ei au scăpat de orice judecată de treizeci și cinci de ani. Au un singur fior: că alegerile i-ar putea costa investiția din campanie. Că ăștia numai de bani știu; privilegiile, funcțiile și România sunt doar vehiculul. Banul și puterea sunt destinația!
Sictir, loazelor!
La urne, români!
Măcar așa am scăpa de foștii comuniști, chiar dacă prețul ar fi viitorii fasciști.
Ar fi pentru prima oară în treizeci și cinci de ani când un rău îl înlocuiește pe altul fără să-l moștenească.
Chiar și asta am putea numi progres!