În burgul unde însăși speranța-i cam albastră
că de-un mileniu îngeri nu s-au mai arătat
simțim cum pisicește ne intră pe fereastră
mașina comunală de căcat.
Ea dibuie chiar mațul ce duce-n Evul Mediu,
amușinînd miasme din Breughel cel Bătrîn,
și Dracul, care are în țara noastră sediu,
e îmbrîncit afară de-o pompă cu furtun.
Vidanja, ca măicuța ce nu vrea să ne-nțarce
cu sînul plin de laptele maro
cînd pleacă lasă-o dîră drept semn că se va-ntoarce
în dulcele-i stil clasic pătat de rococo.