Un cartuș de dinamită ud, care arde încet. Asta a a făcut din Ucraina noul război din Iran. Lumea a urcat cîteva trepte pe scara catastrofelor cu potențial de anihilare. Moartea poate trece oricînd de la faza regională la cea globală, iar pe urma ei se țin, la distanță mică, teroarea, sărăcia și exodul. Întunericul și foamea își așteaptă rîndul pe canapeaua breaking news.
Unsprezece zile au trecut de cînd s-a pornit schimbul de rachete între SUA, Israel și Iran. Nicușor, comandantul suprem al armatei, șeful statului, al politicii externe și al forțelor combinate care se ocupă cu securitatea națională, n-a convocat, încă, o ședință CSAȚ. Chiar dacă e o rutină înapoiată, convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării înseamnă, totuși, ceva. Înseamnă că statul detectează un motiv de îngrijorare și organizează o ședință, iar asta e mai mult decît nimic.
După cum arată situația de securitate a României, cu un război în apropiere și cu altul în Orientul Mijlociu, cu partenerul strategic angajat în bombardarea terorismului șiit, cu state membre NATO pe punctul de a fi atacate de dronele iraniene și, poate, la un pas de a invoca articolul 5 din tratatul nord-atlantic, CSAȚ trebuia convocat zilnic. Ei bine, Nicușor are alte priorități. Necunoscute, dar, e clar, diferite.
El face parte, de altfel, dintr-un mecanism vast, care se ocupă cu mișcarea României în contratimp. Guvernul, de pildă, e o rotiță importantă. El face pe dracu-n patru ca să întîrzie bugetul de stat. Bugetul trebuia să fie gata în noiembrie, dar are șanse bune să rateze și jumătatea lunii martie. Inflația, scumpirea carburanților și a energiei în general, spectrul insolvenței, falimentul furnizorilor statului și șomajul sînt cauzate, între altele, de întîrzierea bugetului. Astfel că lupta cu deficitul a devenit un nonsens, vizibil de la înălțimea sărăciei și întărit de fiecare zi de întîrziere.
Mecanismul mersului în contratimp include și partidele, și Serviciile, și Parlamentul, și Justiția. Toate aceste pinioane strîmbe și descentrate se mișcă altfel decît ar trebui s-o facă. Se învîrt invers, patinează, se pun de-a curmezișul, lipsesc. Fac altceva decît ar trebui să facă, pentru că sînt conduse de exemplare incapabile. Oameni cultivați de Servicii în sere de stat, special amenajate pentru mediocritate și obediență.
Absolut toți președinții, toți premierii, cea mai mare parte din miniștrii și parlamentarii României și-au dus traiul exclusiv pe socoteala statului. Strivitoarea lor majoritate nu a cunoscut economia privată, competiția, meritul. Aproape toți au atîrnat în sinecuri, feriți de învățătura grea și de colții realității private. Împodobiți cu averi justificate doar prin furt și corupție, cu ceasuri insultătoare, pantofi mai scumpi decît programele de cercetare științifică și cu o suficiență generală de bou încălțat, acești oameni reprezintă cea mai slabă generație de șoferi pe care fabrica de proști a noii Securități a montat-o la butoane. Poate că par cuvinte tari, dar luați aproape orice CV de politician și veți găsi menționată în el cel puțin una din casele conspirative de instrucție, gen Colegiul de Apărare, Academia de Informații, Academia de Științe ale Securității Naționale etc. Unde, atenție, inginerii care conduc producția par să fie la fel de nătărăi.
Ei bine, eșecul României la nivel de lideri nu se bizuie doar pe prostie și note informative. Ci și pe milogeală. Ne milogim la nivel de stat, de președinte, de premier, de miniștri, de parlamentari. Fiind depășiți la toate capitolele care țin de educație, profesie, limbă și adecvare de omologii lor străini, reprezentanții României nu pot fi interlocutori, ci milogi. Elevi veniți la școală cu lecția nepregătită. Și atunci ce fac? Se roagă de profesor să le dea un cinci.
În numele României și fără să-i fi mandatat vreun cetățean român, aceste loaze se milogesc la NATO pentru securitate, se milogesc la UE pentru fonduri europene, se milogesc la Casa Albă pentru o întrevedere cu Trump, se milogesc pentru tot ce știu că nu pot obține altfel decît gudurîndu-se și cerșind. Transformă orice proiect internațional în pomană și pot să jur că nu s-ar sfii să pupe mîini, dacă asta i-ar scuti de o discuție în limba engleză. Atitudinea lor e jalnică și umilă nu pentru că România ar fi o țară slabă sau săracă, ci pentru că ei nu sînt capabili să o reprezinte sau să-i înțeleagă interesele. Și pentru că au conștiința propriei inferiorități, trec direct la milogeală, fără să mai treacă prin faza demnă a negocierii, a argumentelor, a siguranței de sine și a farmecului personal.
Ar mai fi de adăugat că această ceată de neghiobi a scăzut și anul ăsta bugetul Educației. Se feresc, după cum se vede, de orice le-ar putea amenința supremația.