Plopii sfrijiți și subțirei ca fusul
s-au zbuciumat dar nu s-au prăbușit.
Doar plopul falnic ce sfida apusul
s-a frînt ca bețișorul de chibrit.
Și precum regii cărora coroana
le cade strîmb și-i lasă fără cap
să le mănînce sfetnicii pomana,
plopul s-a preschimbat într-un dulap.
Tristă poveste cu învățăminte
pentru acei ce înțeleg mai greu
cum un erou ce calcă pe morminte
moare de-un AVC într-un veceu.
Nu vă-mbătați c-o să sfîrșiți ca Goethe
rostind prea teatralul său „Mehr Licht!”,
pusă pe glume și pe anecdote
moartea-i cu măreția în conflict,
așa că așteptați să vină gaia
și să vă ia în timp ce perorați,
căci moartea-i mult mai bună ca pîrnaia
că nu ieșiți din ea ci doar intrați.