Victor Ponta nu poate scăpa de el însuși. Trebuie, așadar, să scape de alții. De Ioana Petrescu, de Ioan Rus, de Remus Pricopie, de Bogdan Stanoevici și, dacă n-ar fi o neplăcere în sine enumerarea lor, aș lungi lista pînă la ghereta portarului.
De Corlățean a scăpat numai cu prețul pierderii alegerilor, dar și așa, dispariția acestui prieten cu față de chelner atîrnă cît o victorie.
Acești miniștri care trebuie să dispară – și care n-au dispărut fiindcă prostia are nevoie de dovezi perpetue – au împușcat guvernarea în ambele picioare și puțin a lipsit s-o împuște în cap. În treacăt fie vorba, ei au tras direct asupra României, dar ea fiind deja căzută la pămînt, gloanțele au trecut pe deasupra.
Ce poate fi mai periculos pentru o societate decît sabotarea intereselor ei vitale, dar în același timp clare și ușor de realizat?
Să nu faci autostrăzi cînd toată națiunea cere de două decenii autostrăzi ține de psihiatrie. Trebuie să fii mai prost ca gîndacii de bucătărie, să ai un suflet de vierme intestinal, să crezi că semenii tăi trebuie lăsați să moară de inimă rea în timp ce tu trimiți SMURD-ul la altă adresă. Ioan Rus și, înaintea lui, Dan Șova s-au făcut luntre și punte ca România să nu dobîndească nici un metru nou de autostradă în cei doi ani și jumătate de guvernare PSD. Unul a căutat doi ani, fără să găsească, originalul contractului Bechtel, celălalt a umplut harta de drumuri expres așa cum își umplu cocalarii coșul la Metro. Asta se cheamă furt calificat din speranța publică și nu se pedepsește în nici un fel. Ponta, însă, are motive personale să-i debarce: dacă inaugura, în noiembrie, o sută de kilometri de autostradă la cheie, era ales președinte cu un scor de maidan.
Despre tînăra dezlînată de la Finanțe se poate spune că e o proastă investiție în imagine a Universității Harvard, care și-a văzut numele luat în balon la Cotroceni de absolventul unui Institut de Marină. Ministerul cu cel mai mare aport în construcția unui viitor românesc decent a fost prizonierul unei fete triste și atît.
Remus Pricopie e cel care a lăsat școala primară fără manuale doi ani la rînd și a reușit să încîlcească definitiv reforma în Educație. Un băiat instalat de servicii pentru licitațiile de soft-uri și de manuale a întregit opera de punere pe butuci a ambițiilor noastre de mică putere intelectuală.
Toți acești oameni și alte sute ca ei au dubluri în trecut și urmași în viitor. Efortul de zădărnicire a României e asigurat. Înaintașii lor ne-au împotmolit pînă la genunchi, ei ne-au adîncit pînă la brîu și le revine următorilor sarcina de a ne afunda pînă la gît.
România lucrului bine făcut poate să ne tragă de urechi în sus sau poate să ne taie capul. De aceea e bine să ne bucurăm de remanierile astea, căci Moș Crăciun nu mai are nimic pentru noi.