De sub granitul Băncii Naționale răzbate o liniște mai bătrînă ca democrația. E o muțenie cu tradiție, mulțumită de sine și nemișcată ca moartea, din care a crescut pînă la cer statuia guvernatorului Isărescu.
Mugur Isărescu vorbește rar spre niciodată, dar atunci cînd o face, o face murmurat și neinteligibil, ca preoții oraculari din Vechiul Testament, care condamnă la suferință seminții și prevestesc revărsări de ape și pîrjoluri. E un rol care i-a umplut pieptul de medalii și a dus la apariția unui personaj totemic, un animal fermecat, invocat de mulțime în caz de secetă, lăcuste, inflație și recesiune, dar care nu se arată decît la simpozioanele BNR fără public.
„Avem deja crestere 4%, unde vrem sa mergem, la 8%?” zice guvernatorul într-o filipică încîlcită, adresată noului Cod Fiscal. Luni întregi, cît a fost dezbătută relaxarea fiscală, Isărescu a petrecut în tăcere, scufundat în umbra opulentă a Băncii Naționale. Apoi, cînd societatea a întrezărit speranța unor biruri mai ușoare, cînd economia a primit o linguriță de curaj, Isărescu a condamnat relaxarea fiscală.
În urmă cu trei ani, cînd l-a sunat contabilul de la vie și i-a spus cît sînt dările la stat, guvernatorul avea altă părere: „Dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează şi îţi scoate ochii din cap, îţi dă o singură şansă să supravieţuieşti şi aceea este să faci evaziune”.
Acest episod schizofrenic, explicabil prin dualitatea guvernator-om, arată că Mugur Isărescu hotărăște singur cînd să fie undă și cînd corpuscul. Cu excepția situației în care e personal afectat, fiscalitatea împovărătoare e bună, în rest trebuie să crăpăm cu toții pentru ca liniștea și mitologia BNR să nu fie tulburate.
Cum poți tu – capul politicii monetare, șeful tipografiei de bani și girantul banditismului bancar – să spui că nu trebuie să creștem prea tare, fiindcă avem amețeli? O țară înapoiată care crește cu 2,5% rămîne înapoiată. Ca să miște ceva, ca să reducă din uriașul decalaj față de Occident, România are nevoie de creșterea economică a Turciei, a Estoniei sau a Irlandei, adică de trei ori pe atît. Dacă e cineva care să știe la perfecție acest lucru, ăla e guvernatorul BNR. Dar cînd acest om sibilinic își scoate – a mia oară – colecția de frîne și piedici, îți spui că asta nu poate fi întîmplător.
Dacă România lîncezește, dacă stă împotmolită în mocirla propriului primitivism, macroeconomia jubilează. Cifrele „sună”, graficele merg liniar, turma se duce la muncă, riscul dispare, iar confortul masoneriei de purpură și mahon din palatul de pe Strada Doamnei e netulburat. BNR are „rezultate”, iar aceste rezultate înseamnă încremenirea perpetuă a dezvoltării, a perspectivei, a evoluției. Aceste rezultate înseamnă: stați voi, proștilor în sărăcie, deșelați-vă voi cu taxe și plătiți voi totul pe cîteva generații, ca să ne putem noi păstra calmul, medaliile și privilegiile. Undeva, în sala de ceremonii, trebuie să fie un altar cu cifre la care se închină, dimineața, generalii din consiliul de administrație.
Auzi la tot pasul inși proslăvind operele BNR: stabilitate, echilibru, predictibilitate. Dar vocea milioanelor de oameni jefuiți de sistemul bancar patronat de BNR o aude cineva? Sistemul în care BNR și Ministerul de Finanțe te împing cu forța e un sistem care, prin comisioanele, clauzele și celelalte hoții tolerate de nemuritorii de la BNR, jupoaie populația ziua în amiaza mare. Cum a fost posibil ca BNR să accepte escrocheria creditelor cu franci elvețieni, care a distrus mai multe destine decît reușește alcoolismul cronic? Cum e posibil ca BNR să se uite în altă parte cînd băncile dau credite politice neperformante și recuperează banii furîndu-i de la depunătorul amărît? N-aș vrea să amintesc despre operațiunea Bancorex, dar dacă tot veni vorba, cele cinci miliarde de dolari n-au putut să dispară cu tot cu noii lor proprietari fără complicitatea BNR. Dacă ești tartorul băncilor private și despotul masei monetare, de ce nu spui fiscului unde să caute zecile de miliarde sifonate din țară de mafiile clientelare? Are rost să pomenim recenta instalație supraguvernamentală botezată Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială și donată lui Mugur Isărescu? Eu cred că nu, altfel trebuie să ducem democrația la groapa comună.
Opera Băncii Naționale e vastă și e întrecută doar de laudele și decorațiile încasate neîntrerupt, din negura anilor ’90 și pînă azi.
Mugur Isărescu e veșnic, e matusalemul guvernatorilor de pe planetă. E, de fapt, povestea lipsei noastre de viitor, spusă de un singur om.
Foarte corectă și înspăimântător de punctuală observația că BNR a știut tot timpul și știe în continuare cum, unde, când, cine a sifonat din țară atâtea miliarde de – orice valută vreți – iar motivul pentru care BNR nu s-a autosesizat ori nu iese la rampă să dea detalii nici nu mai contează acum după atâta timp. Banii au dispărut, s-au spălat, albit, apretat și foarte probabil o parte se reîntorc legal pentru a se reproduce și a genera în anii ce vin mai multe șpăgi, comisioane, furăciuni, devalizări, etc. etc. etc.
Excelent!
Excepţional articol! Vă mulțumesc, domnule Doru Buşcu!
Acest guvernator este raul cel mai mare al Romaniei, cum spune autorul articolului. Perpetuarea sistemului camataresc si mafiot al bancilor care jefuiesc clientii prin clauze abuzive, manipularea justitiei prin organizarea de seminarii pe teme de justitie financiar/bancara (vezi seminarul organizat de BNR in aprilie 2015 la Sinaia) sunt doar cateva din „binefacerile” pe care le-a daruit Romaniei. Sper sa platesca cu varf si indesat pentru aceste daruri otravite. Am uitat de activitatea de cautare a fondurilor lui Ceausescu condusa de dl. guvernator in anii *90. Va amintiti ca nu s/a gasit atunci nimic!
Zdrobitor!
Faptul ca a trecut peste atatea regimuri politice dovedeste ca avea un statut superior care il facea si il face in continuare intangibil. De aici concluzia ca legatura cu Magureanu este din ce in ce mai greu de contestat.
Sa mai spunem ca isarescu e cel care s-a opus majorarii imprumutului de la fmi in zorii crizei sau ca i-a lasat pe partizanii short-arii leului (in aceeasi criza) pe din-afara gastii bancare. O privire mai putin maniheista de arata un personaj coerent si cu propriile interese. In gasca cu origini secu pare a fi omul cu cartea (langa ghertoii de prin judete). Cred ca ar fi durut mai tare daca in locul lui am fi vazut un pesedist batran sau un penelist chel.
Si cred ca ati face bine sa (re?)cititi Adventures in a new world a lui Greenspan, acum la multi ani dupa criza. Greselile bancilor centrale (sau ale guvernatorilor ca sa fiu mai exact) au efecte dramatice. Unii si le permit, altii nu. Noi facem parte sigur din ultima categorie.
Asteptam mai de mult ca cineva sa-i smulga lui Mugurel masca de pe fata. Ce nu a fost direct punctat este ca „de facto” omul asta nu raspunde in fata nici unei institutii ale statului. Este deasupra tuturor institutiilor statului, desi nu a fost ales prin vot direct de romani niciodata. Unul din principiile democratiei spune ca orice persoana trebuie sa aiba un numar limitat de mandate intr-o anumita pozitie, la el nu se aplica?
Nu știu cum e în alte democrații, dar această autocefalie a BNR, care mă sperie și plictisește în același timp e o dovadă că a noastră nu e prea reală.
În rest îi sunt f.recunoscător domnului pentru faptul că la un moment dat le făcuse pe toate rudele mele din România milionari, cel puțin așa îi auzeam eu și toți ceilalți vorbind la telefon.
Dar să nu uităm. Dacă vrem să dharmăm ceva, fie chiar și iluzia măgarului care aleargă după morcovul din vârful bățului, se ne gândim înainte dacă avem ce pune în loc.
In sfirsit.,cineva care vede adevarul ascuns cu dibacie in maraielile neiteligibile ale acestui etern guvernator.Felicitari, D Buscu. !
Mugur Isarescu ca si Iliescu s -au nascut in zodia norocoasa sa ramana presedinti pe viata ( e drept ultimul presedinte de onoare).Acest popor care si-a ucis conducatorul in ziua de craciun mai are multe de suportat. In perioada urmatoare UNPR v-a devenii cel mai important partid si Gabi Oprea v-a prelua cu acte in regula fraiele tarii, Ontanu v-a fi vicepriministru iar celelalte institutii vor fi conduse sub egida interesului national numai de generali de talia lui Iordanescu si Nastase.