Îmi sînt atît de drag încît socot că
m-aș pune singur la murat în votcă,
biet ceas bătrîn căruia-i pute clipa,
într-un borcan în față la „Antipa”,
ca un palton întors din carne flască,
reflex uitat într-un picior de broască
pe care încă-l simt cumva că mișcă
între gonade stoarse de-o morișcă
la polul feminin unde-mi mîn cîinii
plăcerii, molfăind doar miezul pîinii.