Peste poporul liberal, care nu întrece, la rigoare, un milion de suflete cu drept de vot, plouă cu neliniște. Se pune la cale o fuziune incestuoasă cu frații vitregi din PDL, se propune un candidat la președinție importat dintr-o altă galaxie politică și se înghite în silă conceptul otrăvitor al loviturii de stat, pentru a fi pe placul lui Blaga. Crin Antonescu, artizanul recăderii în opoziție cu tot cu primari și consilieri, creatorul situației confuze legate de alianță și de candidat, a revenit la locul crimei și adulmecă posibilitatea unei noi trageri. Klaus Iohannis, un corp străin de origine germană, nu arată pic de recunoștință pentru binefăcătorul său politic și se îmbățoșează ca unic candidat din partea unui partid la a cărui devenire n-a contribuit cu nimic. Liberalilor le mai zîmbește de dincolo de gard Călin Popescu Tăriceanu, portița prin care se poate zări guvernarea, veriga refacerii USL și a domniei liniștite la putere pînă în 2016.
Trebuie spus că nebunia asta cu fuziunea PNL-PDL nu se trage din calcule și probabilități, ci din prostia apropiaților lui Crin și din temerea lui Vasile Blaga de a rămîne pe dinafară. Lăsînd la o parte cifrele – inferioare în cazul fuziunii –, odată ea făcută, Blaga e la adăpostul unui nou partid, asupra căruia Băsescu nu mai poate interveni. Dacă, dimpotrivă, fuziunea nu se face, PNL poate oricînd reveni la guvernare cu PSD, lăsînd PDL în raza de acțiune a președintelui pensionat. Visul lui Băsescu de a ajunge liderul Opoziției e și coșmarul lui Blaga, fiindcă, rămas fără PNL, PDL va cădea ușor în unda tractoare a lui Traian Băsescu, care-l va alipi la PMP și-l va epura de buldogi.
Mai sînt trei luni și jumătate pînă la alegeri și PNL nu-și cunoaște candidatul la președinție. Oscilația tot mai puternică între Klaus și Crin arată cît de pripită a fost desemnarea pe nerăsuflate a neamțului. Încet-încet, organizația înțelege că Iohannis poate fi, cel mult, o criză de idei, dar nu un lider matur, fiabil și un partener politic stabil. Organizația înțelege și că Iohannis, cu tristețea și bradilalia lui, cu cele șase case cumpărate din salariu și cu religia lui luterană, nu poate fi nici măcar un adversar serios pentru Ponta. Un popor ortodox pînă la fanfaronadă, abonat la rugurile, afurisirile și inchiziția Antenei 3, are tendința să vadă crucea Domnului în unghiul și culorile grătarului de mici. Iohannis poate fi bătut de popii de țară la fel de ușor cum brazilienii au fost bătuți de nemți. Sfetnicii partidei Antonescu au ieșit, desigur, la contraatac.
Dar să-i lăsăm să contraatace în cafenele și la Realitatea TV, căci problema la zi a liberalismului de sinteză e lipsa de cash. Sponsorii partidului fluieră a pagubă, iar colectorii și deținătorii resurselor în perioada de aur a guvernării sînt ocupați cu altceva. Rușanu încearcă să calculeze cîte milioane îi ies pe ziua de pușcărie, iar Chițoiu îi făurește lui Tăriceanu o frumusețe de Partid Liberal Reformator. În afara proviziilor personale, de care nu se atinge nici unul, Crin și Klaus n-au ce pune pe masa partidului. Nu există bani de sondaje, de spin doctori, de afișe, de deplasări și mai ales nu există bani pentru ungerea mecanismului de extragere a voturilor. Nu există acești bani – trebuie adăugat – cînd ești în Opoziție.
Dar cel mai amuzant pericol vine dinspre Daniel Chițoiu, instalatorul PLR. Cînd congresul din august va depune pe fruntea lui Tăriceanu aura de lider de partid liberal cu 40 de parlamentari la subțioară, PLR va fi imediat cooptat la guvernare. Ungurii pot pleca, nimeni n-o să-i plîngă în PSD, fiindcă voturile lor din turul doi sînt alunecoase. Spre PLR se vor îngrămădi dezamăgiții fuziunii PNL-PDL și ai regimului Iohannis, cu primarii, consilierii și resursele lor electorale.
Cupa din noiembrie va fi cîștigată de cel care va ghici schema de simpatie a dreptei, iar în ultimul meci cu românii, neamțul are șanse mari să fie brazilian.