Legenda spune că, în vremuri demult apuse, când nu avea încă funcție și nici obligația să dubleze vorba cu fapta, președintele Nicușor se gândea că n-ar fi rău dacă serviciile de securicitate ar avea la conducere niște civili. Poate chiar unii serioși, neconectați la partide ori tocmai la serviciile pe care ar fi urmat să le conducă. Ba chiar să existe și un control parlamentar asupra lor. Cu toate că, la cum arată astăzi Parlamentul, numai control n-ar fi fost, sau măcar civil.
Pe atunci încă se vorbea de reformă.
Timpul a trecut iar legenda a trecut în uitare. Astăzi vorbim de cârpeală. Și, chiar dacă Nicușor meditează, sau mediază?!, serviciile n-au uitat să-și bage nasul peste tot. Când nu pui șefi la servicii, serviciile îți pun ele șefii. Propunerea Tomac este, oficial, a lui Nicușor. Dacă te uiți mai atent la oamenii încolonați în jurul acestei propuneri-cârpeală, pare un întreg cabinet al serviciilor. Oameni plantați de servicii prin instituții ori în liniile doi și trei ale partidelor sunt astăzi prima linie a guvernului menit să salveze reforma, țara, totul. E o glumă mai mare decât cea din vremea celor 15.000 de specialiști ai CDR. E o glumă tristă, care va avea costuri și mai mari.
Și, totuși, e o glumă care ar putea să devină realitate. În ciuda faptului că are toate ingredientele unei propuneri eșuate încă din clipa numirii, Tomac ar putea să devină premier. Bolnavul politicii românești, PSD, nu mai are răbdare. După ce l-au debarcat pe Bolojan atât de tare, încât omul e încă la butoane, orice variantă pare acceptabilă. La momentul adevărului, PSD-ul pare de o impotență crasă, incapabil să iasă din capcana în care a căzut, crezând că-i întinde lui Bolojan o capcană. În ciuda unei variante care ar împinge numirea unui guvern până după luna august, adică să pice Tomac și încă unul, după o altă sesiune de mediat a lui Nicușor, astfel încât Bolojan să deconteze situația PNRR, există toate șansele ca politicul să capituleze în fața serviciilor și să avem un veritabil guvern cu epoleți.
Cealaltă variantă ar fi un guvern PSD – AUR, ceea ce ar însemna mai mult decât capitulare, chiar o schimbare de tabără pentru PSD. Cândva cel mai mare partid al țării va deveni nimic mai mult decât un apendice al extremismului deghizat în suveranism. Asta până când AUR va înghiți PSD, însă doar pe parte de structuri, nu și de leadership, singura variantă în care Simion & Co ar putea vinde o astfel de acțiune propriului electorat.
Pe undeva, s-ar crea un echilibru, cu AUR – PSD de-o parte și PNL – USR de alta. Am avea, în sfârșit, un sistem politic bipolar, chiar dacă asta va însemna renunțarea la orice urmă de ideologie și doctrină democratică. Nu vom mai avea stânga și dreapta iar social democrația și liberalismul vor dispărea complet, pentru a face loc unei societăți struțo-cămilă, lipsită de identitate, valori sau principii.
Și, desigur, ar mai fi o variantă, cea pe care mizează Bolojan: anticipate. Un băiat cu aura unui contabil de PFA, a cărui înțelegere, viziune și pricepere merg până la orizontul cartelei de pâine sau ulei de pe vremea raționalizărilor patriotice, căruia prostia unui PSD aflat în derivă i-au creat o aură de mucava, va avea ocazia să organizeze alegerile anticipate. Niște alegeri în urma cărora va câștiga cel puțin statutul de alternativă principală la valul razna-aurar.
Cel mai probabil vor câștiga serviciile. Până la urmă, cum ziceam, dacă nu pui șefi serviciilor, îți pun ele șefii. Pe Constantinescu l-au înfrânt, zicea el. Cu Nicușor nici n-au trebuit să lupte, că el încă meditează.