Pe 1 octombrie, Nicușor a făcut o mărturisire publică severă. Ne-a informat că e analfabet funcțional. Adică poate citi ce scrie în Constituție, dar nu înțelege. În Constituție scrie, la articolul 80, că președintele „garantează independența națională, unitatea și integritatea teritorială”, adică dreptul României de a-și decide singură soarta, legile și politicile externe sau interne, fără nicio imixtiune din afară.
Nicușor citește, așadar, articolul 80 din Constituție, după care zice: „Mesajul pe care l-am primit de la investitorii care împrumută România — bănci, fonduri de pensii și așa mai departe — și care îi asigură funcționarea curentă, a fost nu alegeri anticipate”. Președintele României pune în discuție un proces democratic intern invocînd ca argument părerea creditorilor externi. Asta arată nu doar că nu a înțeles ce scrie în legea pe care e obligat s-o respecte, ci și că e dispus s-o încalce. Practic, ne anunță că democrația trebuie înfăptuită la cererea unor factori externi, nu prin voința suverană a poporului.
Acum, sigur că Nicușor nu e trădător de țară. E doar copilul din flori al iluziei electorale, violată în grup de vechii și noii securiști. Ca șef al statului, pare proiectat pentru gafe. Un produs greșit din fabricație, altoit cu un stoc zdravăn de prostie și viclenie militarizată, pus la dispoziție de consultanți slabi și de Lucian Pahonțu. Așezat în vitrină arată, cum spuneam, ca un analfabet funcțional.
Dar Nicușor se contrează cu anticipatele și din teamă: teama lui și a celor din jurul lui că alegerile anticipate deschid calea suspendării. Și atunci, mașinăria mediocră care-i ține spatele îl împinge să bată cîmpii în interes de grup. Zice, de pildă, că anticipatele nu schimbă configurația politică, lucru complet fals. Anticipatele schimbă fundamental configurația politică, adică aproape că anihilează partidul aliat al lui Sorin Grindeanu și mărește valoarea electorală a partidului AUR.
„Noi sîntem o țară care trăiește pe datorie”, mai zice Nicușor, ca să alimenteze spaima de anticipate, ca și cînd România ar fi un caz izolat și singular în istoria lumii. Toate statele trăiesc pe datorie, iar creditorii internaționali iubesc această situație, pe care își bazează profiturile. Fericirea fondurilor și băncilor străine s-a clădit tocmai pe capacitatea statelor de a lua cu împrumut sume nesfîrșite. Pentru creditori, statele reprezintă o piață uriașă, care întrece piața privată (64 de trilioane de dolari versus 59 de trilioane). Un stat incapabil să-și facă datorii devine neinteresat și, în ultimă instanță neintegrabil, lăsat pe dinafara mecanismului financiar global. Cînd Ceaușescu a reușit să achite toată datoria externă, România a devenit cu adevărat izolată, neinteresantă pentru creditori și irelevantă în economia mondială.
Nicușor e preocupat, de fapt, să evite o situație fără ieșire pentru el. Ideea anticipatelor nu e consecința datoriilor, ci a incapacității conducerii politice a României. A lui Nicușor, a lui Ilie Bolojan, a lui Sorin Grindeanu. Acest trio a pus la pămînt economia, a făcut praf majoritatea și guvernarea, a împins România într-o fundătură.
Guvernări hoațe, înșirate una după alta, avînd la ușa cămării bandele din PSD, PNL și, într-o măsură mai mică, din USR și UDMR, au furat, au risipit și au scăpat neanchetate în ultimii șase ani. Nu a existat audit la finalul mandatelor, fiindcă a fost acoperit de complicitate. Cifrele negre s-au strecurat hoțește de la Orban la Cîțu, de la Cîțu la Ciucă, de la Ciucă la Ciolacu, de la Ciolacu la Bolojan. Banii irosiți, prostiile și faptele penale au fost acoperite de aranjamente de impunitate. Transferul puterii și al bugetelor s-a făcut cu amnistie reciprocă, cu împărțeală și ascunderea mutuală a faptelor. Curtea de Conturi, infestată de baroni de toată mîna, a pus batista pe țambal. Nicușor a cuplat la această escrocherie politică, fiindcă atît l-au dus capul și caracterul.
Indiferent ce guvern va fi încropit, răul e făcut. Analfabetul politic și funcțional Nicușor Dan nu e doar marea deziluzie a oamenilor care l-au votat. De un an și cinci luni e și principalul făptaș. El a ținut pe loc tot ceea ce ar fi arătat a schimbare și evoluție, de la politica internă și externă la economie, de la revizia Serviciilor și Justiției la adevăr.
Ne omoară nu atît criza financiară, cît prostia reprezentanților noștri, lăcomia și incapacitatea lor de a face față poziției pe care o ocupă și omologilor internaționali.
Nicușor merită suspendare la fel cum partidele politice merită anticipate. Oricît rău poate izbucni din această nebunie, e un pas înainte, generat la urma urmei de democrație, preferabil unei stagnări feudale și pauperizante, controlate de o mînă de proști.