Ședința comandanților militari ruși, patronată de Vladimir Putin în buncărul de sub Kremlin, lîncezea. Decizia de a trimite drone în România plutea în atmosfera încărcată de nehotărîre. De cîteva zile era examinată capacitatea politică și militară a Bucureștiului de a reacționa.
Argumentele pro erau încurajatoare. Întîi, erau filmările care-l arătau pe comandantul suprem al forțelor armate, președintele Nicușor, bîțîindu-și capul, dînd din mîini, făcînd piruete aiuritoare în fața gărzii de onoare, poticnindu-se și afundîndu-se în tăceri la fiecare ocazie. Apoi, era urmărirea penală a șefului Statului Major, generalul Gheorghiță Vlad, care, în plină criză de securitate, trăgea sfori s-o bage în sistem pe fata unui coleg. Numai că lipsea un element din tripleta executivă a sistemului militar: ministrul Apărării.
Dar a venit ziua în care aparatele de fotografiat au dat la iveală corpul sculptural, expus în chiloți de baie, al ministrului Miruță. Omul plecase în Turcia, în concediu, într-un moment bine ales, suprapus nu doar cu gravitatea situației generale și cu urgențele de securitate, ci și cu vacanța parlamentară.
Atunci cînd generalul Patrușev a dat buzna în ședință și a arătat imaginile din Antalya, cu burta lui Miruță la vedere, atmosfera s-a destins. Toată lumea a răsuflat ușurată. „Să dăm drumul la drone, băieți”, a zis Vladimir Vladimirovici și a comandat șampanie.
Cele trei drone trimise de Federația Rusă asupra teritoriului românesc fac parte dintr-un joc de război pentru care conducerea actuală a statului nu e pregătită. Într-o eventuală escaladare a situației cu Federația Rusă, România e condusă, așa cum a observat și comandamentul rus, de trei ratați. Trei ființe inadecvate, depășite, incapabile să conducă armata. Nicușor, Miruță și Gheorghiță Vlad reprezintă cea mai nefericită declarație de impotență a statului român în fața amenințării rusești. Lor li se adaugă Ilie Bolojan, contabilul negru pe ale cărui mîini se prelinge sîngele economiei și al nivelului de trai.
Sigur că ei moștenesc ani întregi de incompetență și corupție. Predecesorii lor – alde Iohannis, Ciucă, Tîlvăr, Moșteanu, Ciolacu, Petrescu și mulți alții care vin din urmă, de la prima generație de neghiobi PSD-PNL-PDL, din anii 2005-2014 – au contribuit din răsputeri la degradarea ideii de apărare națională. Acum, însă, incompetența pare să fi atins apogeul. Armata e prost condusă, industria militară culege roadele sabotajului politic, înzestrarea e redusă la achiziții scumpe, inutile, nepotrivite și întîrziate, strategia militară e limitată la invocarea tratatului NATO.
Toate astea se petrec în condițiile în care, de la izbucnirea războiului din Ucraina, România a devenit cea mai vulnerabilă țară din flancul estic. Vreme de patru ani și jumătate, conducătorii politici și militari ai României s-au ocupat cu cutii de pantofi, cu penthouse-uri, cu ceasuri scumpe, cu călătorii de lux (unii în Gulfstream, alții cu Nordis), cu contracte dedicate, cu balastiere, cu parcuri fotovoltaice, cu împrumuturi nebunești și cu multe alte fapte nerușinate și penale în folos personal.
România nu poate face față unor evenimente serioase cu actuala configurație de lideri executivi și militari. De aceea, Nicușor trebuie să ia în serios actul salvator al demisiei. De aceea, e nevoie urgentă de un guvern cu puteri depline, în varianta PNL-PSD-UDMR, dar fără Bolojan și Grindeanu. De aceea, AUR (care s-a opus în Parlament la legile anti-dronă) trebuie să mai stea în Opoziție. De aceea, Gheorghiță Vlad trebuie să plece din fruntea Statului Major. Sînt disponibili generali și ofițeri inteligenți, instruiți la standarde NATO, cu experiență în zone de război și în comandamente multinaționale, care pot înlocui rapid rețeaua conservatoare și politizată de la comanda armatei.
Altfel, la ședințele de dimineață din buncărul de sub Kremlin, România va fi un subiect din ce în ce mai abordat de generalii ruși.