Norocul rîmă-n soarele cu pete
precum un porc umflat cu diamante,
cum l-aș ademeni-n vîrtej și pante
spre cocinile sfinte să se-mbete,
frică îmi e să nu ne creadă plante
cum stăm subțiri și adunați în cete,
nu zgîlțîiți de rîs, ci de regrete
sub secerile lumii celeilalte.
Aruncă-i, Doamne, ca pe un știulete
răbdarea Ta și te preschimbă-n fante,
coboară tras de stelele galante
lîngă Paris în roșii cabarete,
comandă vin, ciupește buci de fete,
dar lasă-mi-l în cerul meu pe Dante.