Toată lumea cere oameni noi în politică. Cu toate astea, partidele se screm cu ipocrizie. Se prefac că vor, se vaită că nu găsesc și preferă să-și tot rotească faliții. Nu cumva să se audă o voce articulată, nu cumva să apară un ton distinct, nu cumva cineva, sărind peste ucenicia coruptă din organizație, să pună în umbră talentul obosit al generației de la butoane. Pe fondul acestei penurii, trebuie notate cele cîteva pîlpîiri.
Dan Barna, prezidențiabilul USR-PLUS, e nou prin perspectiva imediată și neașteptată de a ajunge la Cotroceni. E,practic, noutatea politică a anului, la fel de necunoscută și promițătoare pe cît a fost, în 2014, noutatea Iohannis. Barna are șansa să urce pe tron la o vîrstă fragedă, are terminologia politică necesară și o inteligență acceptabilă. Pare mai viu și mai uman ca Iohannis, mai spontan, mai acomodat cu gîndirea. Nu pare să fi înțeles, însă, că, prin jocul sorții și al numărătorii, poate ajunge în situația de a conduce o națiune. Barna nu are un discurs lărgit, integrator, unificator, adresat unui electorat care-și caută răspunsuri și imbolduri. Cineva, sau poate chiar el Ónsuși, pare să-l țină captiv în prostiile justițiariste din care se hrănește plevușca macovismului radical. O țară scîrbită de Băsescu, dezamăgită de Iohannis, iritată de PSD și lovită de deznădejde așteaptă un discurs de președinte, nu de plenară USR. Așteaptă proiecte, idei, cifre, date, termene, nume și prenume, așteaptă o demonstrație de logică și vitalitate, o poveste credibilă despre viitor, nu amenințările unui dobitoc precum fiul marelui actor.
Că va fi semnată sau nu de Iohannis, judecătoarea Dana Gîrbovan e o noutate binevenită și curajoasă în politică. Demonstrațiile ei au fost Óntotdeauna reci, acoperitoare, documentate. A fost întîmpinată cu atacuri în cascadă, milițiile radicale de magistrați care apără „cealaltă tabără” n-au obosit să tragă asupra ei cu tot armamentul propagandei. Dar, dincolo de linia politică a femeii, există competența profesională și decența ei publică. Dana GÓrbovan ar putea sta Ón orice guvern, fie el PSD, PNL sau USR-PLUS, fiindcă atitudinea rațională și cunoașterea suferinței din corpul magistraților sînt primii pași spre tratamentul bolii din sistem.
O altă noutate care merită salutată e revenirea în politică a lui Toader Paleologu. E un intelectual încă tînăr, retras în bibliotecă acum cîțiva ani, în epoca băsismului turbionar, cînd mulți oameni cu școală și-au dat la iveală naivitatea politică. Toader Paleologu e simpatic, manierat și european, tobă de carte, cu un nimb de idealism și o diagonală fină de ridicol. Are, adică, exact ceea ce lipsește clasei politice azi. Stă mai prost la păduri și conace, pe care el, descendent al unei vechi familii boierești, ar trebui să le aibă. Aici, colegii lui politicieni îl bat de-l snopesc. Băsescu a avut inteligența să-l desemneze candidat din partea PMP la prezidențiale. Vom auzi fraze năstrușnice, dar necesare și corecte gramatical.