O bere rece la subțioara războiului cald

Invocînd “factorul psihologic” al Primăverii de la Praga, cînd tancurile Armatei Roșii s-au plimbat ca omizile printre vișinii înfloriți, ministrul de Externe Martin Strapnicki a declarat că Cehia nu dorește baze militare NATO pe teritoriul său, nici măcar o farfurie radar americănească precum cea de la Deveselu, atîta vreme cît ei îl pot pune pe Ivan la pămînt cu un jet de bere Pilsner și-l pot lovi în stomac cu un hartan de șuncă de Praga.

Belicos din fire, președintele nostru are cu totul și cu totul altă strategie, lipsită de complexe psihologice, fiind mai nou un adept al teoriei lui Petre Țuțea, care susținea că muscalii vor fi puși cu botul pe labe numai atunci cînd țața Gherghina va mulge vaca purtînd cască militară pe cap în loc de broboadă, cu mitraliera sprijinită de ugerul Joianei. Victor Ponta se dă și el milităros, bucuria războiului provocîndu-i un soi de priapism aviatic, de care a suferit și mareșalul Göring în tinerețe.

Considerînd Rusia mai degrabă ca pe o putere zonală, incapabilă să răstoarne Universul, Barack Obama a bunghit că n-ar fi rău să-l lase pe Putin să se îmbete cu ideea că-i un întregitor de țară și neam și să se împotmolească în mlaștina panslavismului. Uitînd că scuturile nucleare erau pregătite pentru teroriștii musulmani, președintele SUA, aidoma vînătorului care își asmute micuții cîini sîrmoși la hăituirea mistrețului, a decis să le ascută colțișorii fostelor țări socialiste, mutînd prezumtivul război al stelelor dintre Casa Albă și Kremlin în desișurile Estului Sălbatic.

Ratînd șansa de a se transforma într-o Elveție balcanică, în care strănepoții lui Taras Bulba să-și lase carboavele în cazinourile din Sinaia sau în hotelurile din Neptun, România a devenit o țintă militară din ambîțul politicienilor noștri, care au omorît mitul inteligentei îmbîrligări a lui Hruşciov de către Gheorghiu-Dej, soldată cu retragerea tancurilor sovietice în plin război rece.

Așa se face că, în noua doctrină rusească de militarizare a spațiului cosmic, Bucureștiul e pe post de New York, iar bateriile de rachete de tipul S 300 PS, mutate la frontiera vestică a Belarusului, ne vor fi servite pe post de bomboane fondante la începerea balului.

O Românie neutră într-o lume atinsă de lepra terorismului ar fi listat șura de paie de pe blîndele coline moldave la bursă, pe Wall Street, căci cine n-ar prefera să doarmă în fîn, mitraliat de gușa pitpalacului, decît să asculte ticăitul rucsacului pakistanez prin metrourile londoneze?

Pe vremea lui nea Nicu, agenția de turism bulgară instalase pe nisipurile de aur din Varna o uriașă reclamă la mișto pentru turiștii occidentali: “Vreți să admirați cea mai mare rafinărie de petrol de pe țărmul Mării Negre? Mergeți pe litoralul românesc, la Midia Năvodari!”. Un apel la fel de îmbietor de a descoperi țara lui Papură-Vodă ne vor servi în curînd porumbeii voiajori de pe coasta Adriaticii, care vor agăța turiștii din zbor astfel: “Doriți să petreceți o vacanță de vis pe malul unui lac rusesc, la umbra bazelor militare americane? Vizitați România!”.