Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

O broască râioasă pentru fiecare

bt

Nicolae Titulescu a declarat, la un moment dat: „Când am acceptat urcușul în politică, am acceptat ca în fiecare dimineață să înghit pe stomacul gol o broască râioasă“. Nu discutăm acum gusturile gastronomice ale lui Titulescu, dar, într-o epocă în care franțuzitele noastre elite nu se dădeau în lături de la puii de baltă, nu cred că era chiar atât de groaznic să halești o broască râioasă întreagă, dimineața. Problema era, cred, că Titulescu lua broasca pe stomacul gol.

Expresia a rămas în istorie ca exemplu al sacrificiilor și compromisurilor pe care le face un politician. Sacrificii, căci își sacrifică principiile și, iată, mănâncă pe stomacul gol. Compromisuri pentru că asta e politica, deh.

Am auzit citată fraza asta a lui Titulescu de foarte multe ori. Mulți politicieni, mai celebri sau mai puțin celebri, au reluat-o, pe rând, explicându-ne că ăsta este prețul politicii. Unii păreau să o spună ca scuză pentru că, în timpul mandatului, au căpătat dimensiuni considerabile. Normal, dacă tot bagi broaște în tine, dimineață de dimineață, te mai umfli…

Problema este, însă, că lucrurile nu stau nici pe departe așa, în realitate. Cei care înghit în fiecare dimineață, pe stomacul gol, broaște, șopârle și alte animăluțe puse pe tavă de politicieni sunt, de fapt, alegătorii. Și nu, nu asta este opțiunea lor pentru micul dejun, ci asta sunt nevoiți să bage în gură după ce politicienii și-au văzut voturile în căruță.

Săptămâna trecută, la Cotroceni, un pămpălău fără merite deosebite făcea un selfie grupului de susținători ai „Acordului Național pentru consolidarea parcursului european al României“. Pămpălăul se numește Eugen Tomac și este un soi de cărător de frapieră prin partidul lui Traian Băsescu, iar ceilalți membri ai grupului de semnatari sunt Victor Ponta, Dan Barna și Ludovic Orban. Ce adunare selectă și pestriță…

Poate că, în dimineața aia, alegătorii USR+PLUS au avut parte de un mic dejun obișnuit, liniștit, fără extravaganțe culinare. Dar cu siguranță că a doua zi dimineață mai toți și-au deschis sufertașele, și-au luat broasca râioasă și au hăpăit-o cu ochii închiși. Căci, totuși…

Klaus Iohannis a dat în Ponta din 2014 și până la final de 2015 fără milă. Cu sete de sas venit de la cosit, cu foame de primar care are de crescut șase case, cu o ură demnă de o cauză mai bună. Atât de multă învrăjbire a existat în perioada aia încât, în noaptea turului II al prezidențialelor, deși Ponta pierduse alegerile și ieșise rapid să-și recunoască înfrângerea, alegătorii lui Iohannis se strânseseră deja în jurul sediului PSD din București, ca să-i ia capul învinsului. Un gest de maximă iubire creștinească. Mai apoi, a fost nevoie să moară oameni pentru ca președintele să-l vadă, în sfârșit, plecat pe Ponta de la Guvern. Dar nu fără zile de demonstrații masive în București, nu fără o presiune a străzii care amenința să devină explozivă.

Au trecut trei ani și jumătate și, iată, Ponta a fost luat de piciorușe de către partidele alea bune și de către președinte și servit, pe stomacul gol, alegătorilor de dreapta.

Traian Băsescu a fost un dezastru, iar atunci când l-au votat pe Iohannis, foarte mulți români au făcut-o cu gândul că va fi ceva foarte, dar foarte diferit, în bine, de fostul marinar. Ei, și? Politica e politică. Traian Băsescu a fost luat de un picioruș, Tomac de altul și, la pachet, au fost puși și ei pe platouașul de mic dejun al alegătorilor idealiști.

Klaus Iohannis a promis o „politică altfel“. Dar numai a promis. Politica din timpul primului său mandat, însă, n-a diferit cu nimic de politica de până acum. Dar cu nimic. Scopul politicii duse de Klaus Iohannis n-a fost îmbunătățirea vieții alegătorilor, ci doar pregătirea unui al doilea mandat și acapararea totală a puterii, în ciuda votului popular. Cei ce l-au votat în 2014 înghit de atunci încoace, cu amărăciune, câte o broască râioasă pe stomacul gol, în fiecare dimineață, fie că vor sau nu să o recunoască.

Dar broaște râioase sunt căcălău. Măcar din astea să avem, dacă viziune, proiecte sau realizări nu sunt. Și, totuși, asta e greu de înțeles. Dacă politicienii își asumă înghițirea de broaște atunci când intră în politică, de ce asta este singura parte a meseriei lor pe care, odată ajunși la putere, o deleagă electoratului? De ce trebuie noi să înghițim ceea ce și-au asumat ei?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.