Sufocată de caniculă, de nerușinare și de straturi groase de corupție și de ticăloșie, România asistă neputincioasă la cea mai gravă criză a ei! S-a prăbușit securismul și, admiteți sau nu, de-abia acum suntem un stat nefuncțional!
Securismul e mâzga aia care ține România prizonieră cât să supraviețuiască pentru a fi jefuită și cât să nu se scufunde, ca să nu dispară obiectul jafului. De la Revoluție încoace nu a mai pățit securistanul asemenea rușine. Ei sunt cei care țin România din proțap și din roțile din față și tocmai ei s-au făcut de râs. Și asta e dramatic!
Știu că prima dată v-ați gândit, poate, că cea mai gravă problemă e că românii plătesc cel mai mare preț al energiei din Europa. Sau că suntem țara din Europa care impozitează munca cu 45 la sută. Sau poate că nu avem guvern? Nu, nici măcar asta! Ci faptul că principalele ei „partide”, neparlamentare, desigur, SRI și SPP, s-au prăbușit sub greutatea propriei prostii și a propriilor eșecuri. Altădată, vulturi care făceau și desfăceau alianțe, care foloseau șantajul, biciul DNA și zăhărelul privilegiilor ca să-și aburce parlamentari la bucată și lideri de partide, sunt acum bieți guguștiuci rămași singuri pe craca istoriei.
Totul a început luna trecută, în arșița verii, când doi magi înstelați au urcat dealul Cotrocenilor. Doi generali, desigur, care îi duceau președintelui ceea ce numai ei mai pot face în statul român: o garanție! Nașii tuturor combinațiilor, martorii tuturor cununiilor politice din ultimul sfert de secol, i-au spus președintelui ce se spune la Cotroceni de zeci de ani: trece, domnule președinte, se poate, domnule președinte! Avem oameni, avem valoare, nici în voturi nu ne doare! V-am adus și motanul, se numește Veștea.
O, ce Veștea minunată, ce prăbușire nerușinată! Fiindcă asta vând magii, nu securitate, nu protecție, ci certitudinea că ce s-a hotărât se și întâmplă. Din ea trăiesc, cu ea se prezintă la președinți, pe ea au clădit tot ce nu vom afla niciodată: bugete, sedii, imunități, tăceri.
Cum știm, guvernul Veștea a căzut, înainte căzuse și Tomac, eșecuri în rafale, ca să nu existe dubiu că prima cădere n-a fost accident. În limbaj parlamentar, asta se numește criză politică. În limbajul marilor înstelați se numește insubordonare și e mult mai grav: cineva a primit un ordin, altcineva a spus că îl execută întocmai și la timp, și-a dat și cuvântul, dar, ce să vezi, executantul avea planul lui. Un lider de partid a promis guvern, iar apoi le-a dat tuturor cu guvernul în cap.
E deprimant s-o recunoaștem, dar ăsta e adevărul: cei treizeci și cinci de ani de democrație au produs două servicii speciale care hotărăsc în locul nostru, folosind „democrația” pe post de paravan. Pe vremea lui Ceaușescu, Securitatea tremura în fața Partidului Comunist Român. Astăzi, partidele tremură în fața Securității. E răzbunarea perfectă: cei care odinioară nu îndrăzneau să sufle în fața unui ștab comunist șterg acum pe jos cu liderii aleși ai țării.
Ani la rând, magii de la SRI și SPP au fost adevăratul motor al „democrației” românești, s-au tăvălit în colbul fiecărui scrutin, au băgat și au scos din urnă pe cine au poftit, au uns și au ars candidați după cum bătea vântul intereselor. Nu ghiceau rezultatul alegerilor, îl semănau din vreme. De aceea nu vă mirați că AUR-ul de azi mișună de foști ofițeri, nu sunt intruși, sunt recolta; nu sunt eretici strecurați printre credincioși, sunt chiar apostolii casei. Colonelul Dumitru Voroneanu, fost șef al securității interne a SPP, înscris cuminte în aplicația partidului „anti-sistem” cu numele, CNP-ul și adresa din buletin, la rangul de „suporter începător, jucător”. Colonelul Costel Felix Dicu, fost om al SPP, azi consilier local AUR la Bragadiru, cu o pensie de peste cincisprezece mii de lei pe lună. Și sunt doar câțiva, n-am pomenit încă de foștii generali SIE, azi baroni cu acte, și în business, și în partide, nici de pâlcurile de rezerviști cu pensii speciale, presărați pe listele „anti-sistemului” ca stelele pe cerul Betleemului. Așa proorociseră magii dintotdeauna și așa se împlinea. Vă mai amintiți profeția din 2018? Același Voroneanu, slujitor la altarul contrainformațiilor din SPP, era chemat în Parlament pentru o minune de rutină: marele preot Pahonțu trimisese vorbă, printr-un „prieten”, vicepremierului Paul Stănescu, că liderul partidului de guvernământ, Liviu Dragnea, „va fi executat undeva prin martie”, iar el, Stănescu, să stea deoparte, că va fi ocrotit și va moșteni partidul. Nu era vreo Babă Vanga, nu era prezicere, era cunoaștere, vericule! Și, ca la carte, în mai 2019 Dragnea intra la pușcărie, iar Stănescu urca al doilea în PSD. Când proorocul de la SPP spunea „va fi executat”, omul era ca și executat.
Iar acum, aceiași magi, cu aceleași stele pe umăr, au urcat la Cotroceni și au proorocit iar: trece, domnule președinte, Veștea trece! Numai că profeția s-a spart. Când marele preot a strigat, ca de atâtea ori, „treizeci și trei de voturi, la mine FUGE!”, apostolii de altădată, azi cu carnet de partid și cu pensie specială, i-au întors spatele și au răspuns: hai sictir, patinează și n-ajunge! Și n-a ajuns! Vestea au adus-o, minunea, nu!
Asta e prăbușirea, nu guvernul care lipsește: proorocii nu mai pot prooroci, iar apostolii nu mai ascultă de biserică. Pruncul pe care l-au crescut ei în iesle, cu bani publici, ca să-l arate poporului drept mântuitor, a deschis ochii, s-a ridicat din paie și și-a găsit alt stăpân. Închinătorii au rămas cu darurile în brațe și cu tămâia stinsă.
Numai că la tipul ăsta de biserică o profeție neîmplinită nu se iartă cu o rugăciune. Cineva i-a promis președintelui în numele întregii preoții și nu s-a ținut de cuvânt, iar cine își dă cuvântul și nu-l respectă plătește, la casele astea, cu propriul cap. Așa că profeția se va întoarce, de data asta asupra celui care a rostit-o: politicianul care a promis guvernul și nu l-a livrat, cel care a luat binecuvântarea și a scuipat-o, va fi el evacuat din altar. Nu mustrat, nu retrogradat, ci executat, la termen, ca pe vremurile bune.
Undeva prin martie, cel târziu.