După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă dreptul la spovedanie.
Să nu fi avut oare această instituție anticreștină nici un procuror cu barbă, sub patrafirul căruia criminalul ar fi înșirat pe ață toate fărădelegile săvîrșite cu voie și fără de voie?
Ţîfna prostească a Justiției române de a nu da doi bani pe taina spovedaniei ar fi trebuit să-i umple de indignare pe specialiștii în moaște sfinte ai Patriarhiei, mult mai potriviți decît procurorii în a dezlega misterul oaselor de la Caracal.
În loc să întrerupă jocul de-a uite popa, nu e popa, interpretat de niște amatori pe scena teatrului liric din Caracal, DIICOT-ul prelungește spectacolul de prost gust al muntelui care, scremîndu-se să aducă adevărul la luminǎ, a fătat pînă la urmă un biet șoricel opărit, dispus să candideze la prezidențiale.