Porumbul ce-a umblat desculț pe cîmp
vreo șase veacuri în pofida ciorii,
de azi poartă șosete cu carîmb
și-i salutat din zbor ca domnitorii.
Un pui de dac a inventat acest
mic vicleșug, slăviți fie-i părinții,
c-a reușit în țările din Est
să nu-și mai piardă păpușoiul dinții.
Cînd vom vedea dovleci burtoși în frac
și pepenoaice sexy în bikini,
vom ști că foamei i-am venit de hac
și, în sfîrșit, o să ne hie ghini.
Agricultura-vura
A fost un an agricol foarte agitat:
s-au plins si graurii, si ciorile cernite
ca ploile (vai! vai!) nu s-au precipitat.
Nimeni n-a primit cele cuvenite.
Porumbul zace trist, cu capul in pamint:
in pirjolitul cimp rusinea-l copleseste.
De griu ce sa mai zicem, ca de mult s-a frint,
floarea de soare fara dinti rinjeste.
Agricultura topaie victorioasa,
da’ nu la noi: la ei acolo,-n occident.
Ca noi, vioi, caram din piata-acasa
mindreti de fructe si legume de ciment.
Vezi dumneata, amice, ca taman de-aia
agricultura noastra se avinta-n zbor…
Strasnic ne cresc stirul, pirul, ciumafaia
pentru-al poporului de glorie viitor!
Cu toata stima, A. Matita