Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

O minciună de țară

De prin august, România se tot pregătește să întâmpine cum se cuvine marile sărbători creștine din decembrie: alegerile parlamentare.

În lunile de vară, când părea că virusul sufletului și-a luat zborul, mai ales din cauza înțeleptelor măsuri luate de către și mai înțeleptul nostru președinte și înțeleptul său guvern, s-au petrecut două lucruri: deciziile referitoare la măsurile de închidere a unor activități au fost lăsate în seama autorităților locale și, în același timp, s-au fixat niște ținte ce păreau greu de atins pentru a mai limita din libertatea de mișcare a cetățenilor. A apărut pragul de 1,5 cazuri la mia de locuitori în medie, cumulat pe ultimele 14 zile. Un soi de indicativ european, sau așa ceva. La 1,5 la mie era rău, dar nu cumplit. Școala urma să treacă în scenariul de mijloc, cu predare alternativă, jumate online, jumate la clasă. Pragul de 3 la mie era varianta cea mai neagră pentru școli, urmând ca ele să treacă 100% în online.

A apărut, de asemeni, pragul de 6 la mie de la care, în sus, trebuie carantinate localitățile. A apărut și a dispărut, pentru că principalele localități care au început să depășească acest prag sunt tocmai municipiile și orașele cele mai mari ale țării, care produc pentru economie și, implicit, pentru buget. În plus, mai era Sibiul, Noul Scornicești, care conducea și conduce detașat printre municipiile reședință de județ la capitolul infectări. Cum să carantinezi Sibiul, orașul care-l dă săptămână de săptămână pe cel mai important fiu al țării? Iar dacă nu carantinezi Sibiul, cum să carantinezi Constanța sau Timișoara? Nu prea merge. Așa că decizia carantinării Sibiului a fost amânată mult, mult prea mult, până când însuși fiul favorit al orașului a acceptat că nu se mai poate ocoli. Doar să nu carantineze totul peste noapte, cum s-a întâmplat cu alte localități. Să-i mai lase și lui patru zile la dispoziție, să-și ia la revedere de la căsuțe, că cine știe când le mai vede.

Altfel, cam peste tot pe unde s-a depășit, deja, pragul de 3 infectări la mia de locuitori cumulat pe 14 zile, s-au închis din nou restaurantele, sălile de spectacole, s-au interzis adunările publice, s-a limitat circulația și s-a impus portul măștii în orice tip de spațiu, la orice oră. Guvernul n-ar prea fi vrut asta, președintele cu atât mai puțin. Căci intrarea în carantină a orașelor și satelor naște, în mod firesc, întrebarea: „Cum vor mai avea loc alegerile de pe 6 decembrie?“.Răspunsul este simplu: cu forța.

Ceea ce mai salvează, cât de cât, România de la carantinarea totală, adică, în fapt, de la revenirea la starea de urgență și la lockdown, sunt minciunile de peste week-end, când se fac teste foarte puține și, înjumătățindu-se numărul de cazuri noi, se ajunge la o medie săptămânală mult mai mică decât realitatea și, evident, mincinoasă.

Grupul de Comunicare Strategică ne arată, zilnic, grafice cu infectările pe județe și media de infectare la care s-a ajuns. Ce uită să ne comunice, căci nu-l obligă nimeni, este media infectărilor pe țară. Această medie este, însă, publicată de către ECDC (Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor). În baza acestor medii și recomandărilor UE, România se face că ia măsuri. Adică mai pune niște țări pe lista galbenă, le mai scoate, în funcție de cum stau acestea în clasament față de țara noastră. Dar cum stă țara, ea însăși? Prost. Nu la fel de prost precum Cehia, de exemplu, care stă catastrofal, nu la fel de prost precum multe alte țări, dar prost. Iar dacă nu ar fi minciuna cu testările puțintele din week-end-uri, ar sta și mai prost. Ar fi pe undeva prin fruntea clasamentului.

Revenind, datele ECDC spun că România înregistrează (asta luni dimineață) o rată a infectărilor cumulată pe 14 zile de 576,1 la 100.000 de locuitori. Adică, tradus pe limba GCS-ului, 5,76 la mie. Asta este media reală pe întreaga țară, chiar dacă în graficele GCS mai sunt județe care nu au trecut în zona roșie, de peste 3 la mie. România este, așadar, foarte aproape de pragul la care autoritățile ele însele au propus carantinarea localităților. Asta ar însemna că, dacă autoritățile și-ar respecta ghidurile, la 6 la mie în România s-ar insatura, din nou, starea de urgență.

Ceea ce n-o să vedeți. Pentru că o nouă stare de urgență ar însemna ca statul să bage iar bani în diverse domenii afectate de închidere. Iar statul nu mai are bani, absolut deloc. În plus, o nouă stare de urgență ar însemna amânarea alegerilor. Iar asta chiar nu se poate, este dincolo de orice capacitate de înțelegere și de suportabilitate a președintelui Iohannis.

În ultima lună, de la 16 octombrie la 16 noiembrie, au murit 3.177 de oameni din cauza infectării cu SARS-CoV-2. În doar o lună au murit peste 50% din câți români muriseră în cele șapte luni anterioare, de la primul deces din cauza COVID-19, care a avut loc în martie. În doar o lună, media zilnică a cazurilor s-a dublat.

În toată Europa afectată de pandemie statele revin la măsuri drastice, în speranța că vor opri acest al doilea val. Numai în România se caută picioare de lemn pentru a li se aplica frecții salvatoare. Pe Klaus Iohannis însă nu-l interesează. El are un obiectiv și, de data asta, va face tot ce-i stă în putință pentru a-l atinge. Nu contează că minciunile oficiale, încăpățânarea de a nu recunoaște adevărul au îndoliat deja aproape 9.000 de familii. Familia domnului președinte nu este afectată, căci familia imediată a domniei-sale este alcătuită doar din dânsul, o soție care alungă virusul prin practicarea tenisului și din șase case care nu au cum să se îmbolnăvească. Iar dacă domnul președinte nu se îmbolnăvește, nici țara nu are de ce să se plângă. 9.000, 10.000, 20.000 de morți din cauza lipsei unor măsuri coerente și corecte? Nici o problemă. Este un sacrificiu minor, iar acești morți sunt o cantitate neglijabilă pentru măreața realizare ca PNL să formeze guvernul în următorii patru ani.

Și este greșit să spunem că Iohannis calcă pe cadavre. Nu face și nici n-ar face asta pentru că el însuși este un mort. Un individ fără suflet, fără sentimente, lipsit total de empatie nu poate fi viu, n-are cum. Așa că putem să ne liniștim. Om sta noi foarte prost și vom sta și mai prost în curând, dar măcar marcăm o premieră: România este singura țară din UE condusă de un zombie.

2 comentarii

  1. #1

    “Și este greșit să spunem că Iohannis calcă pe cadavre. Nu face și nici n-ar face asta pentru că el însuși este un mort.”
    Totusi, in buna tradite crestina, mortii se mai si ingroapa, n’est ce pas?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.