O propunere de schimbare a denumirii Căii Moșilor: strada Strîmtuța

La optsprezece ani eram atît de sensibil, încît îmi era teamă să trag și aer în plămîni, nu cumva să jignesc oxigenul din dînsul.

Atunci am comis un mic poem de care mi-am amintit zilele astea, cînd doamnei Firea, intrată cu subsemnatul într-o rezonanță metafizică, i s-a făcut milă de asfaltul dintre liniile de tramvai:

Zumzet al absentelor albine,
între-un rău mărunt și-un pic de bine,
moartea mea se plimbă fără mine.

Munții bat ca rufele pe-o sfoară,
lămpile se pîrguiesc spre seară,
n-o să calc asfaltul, să nu-l doară.

Nici n-o să respir, să nu se spargă
aerul purtat de plopi pe targă
ca un vas fragil, minoic parcă.

Ideea primăriței Bucureștilor de a construi un Turn Eiffel pe orizontală de-a lungul Căii Moșilor a trezit un asemenea entuziasm, încît mii de automobiliști se înghesuie de dimineață pînă seara, bară la bară, să admire minunea din oțel împletit ce ferește tramvaiele de răutatea oamenilor.

În alte țări sînt protejate unele animale pe cale de dispariție, cum ar fi broasca cu păr sau elefantul cu două trompe, la noi spațiul dintre sfintele linii de tramvai a devenit în sfîrșit un loc sacru, pus la conservare pentru o mie de ani între două garduri inexpugnabile de oțel.

Dacă zidul lui Donald Trump îi ferește pe blînzii americani de fioroșii mexicani, gardul doamnei Firea, proțăpit în mijlocul drumului, îi ferește pe români de ei înșiși, fiindcă doar o dată la trei kilometri românul rău de pe trotuarul drept se poate ciocni cu românul bun de pe celălalt trotuar.

Ce contează că fierătaniile cu pricina costă milioane de euro? Intenția umanistă nu are preț atîta vreme cît, în loc să dai naștere unei autostrăzi anonime și reci, poți sugruma cu duioșie o stradă celebră și animată.

Între Roșiorii de Vede și Craiova există un indicator care anunță călătorul că la trei kilometri de șosea poate ajunge la Lărguța. Intrigat de acea denumire ambiguă ce-ți lasă imaginația să zburde în voie spre un spațiu generos și concupiscent, fiindcă nici pînă acum nu ne-am dumirit dacă e vorba de un sat sau de primărița lui, în ceea ce privește Calea Moșilor n-avem nici o îndoială că ea e Strîmtuța.