PSD a suferit duminică un dezastru pe măsura victoriei din 2016. A fost sus, pe culmea valului, și a ajuns, în doi ani și jumătate, aproape de fundul apei. Între exit-poll-ul de la parlamentare și cel de la europarlamentare, guvernarea PSD arată ca o tentativă de sinucidere.
Marele beneficiar al înfrîngerii pare Klaus Iohannis, care a reușit să cîștige un referendum mai neclar ca scrierea chinezească și să împingă, cu ajutorul lui, PNL pe primul loc. Azi, Iohannis are o majoritate – e drept, extraparlamentară – pe care poate clama instalarea „guvernului meu”. Simbolic, pe alocuri chiar politic, victoria lui e totală. Dacă reușește să convingă USR-PLUS să formeze un cabinet împreună cu PNL, scapă și de contracandidatul Kövesi din partea USR. Întrebarea este: va reuși?
Pentru asta trebuie să rezolve două probleme: PSD și USR-PLUS. Cu PSD a rezolvat jumătate de treabă, scoțînd lumea la vot. Celeilalte jumătăți, care se rezolvă în Parlament, i-a găsit o soluție judiciară. Condamnarea lui Liviu Dragnea a picat la țanc, în prima zi după Scripturi. Nu există dovezi că Iohannis a dat vreun ordin sau că sentința i s-ar fi citit pe buze atunci cînd a spus „Eu cred că Justiția își face treaba și se va vedea independența Justiției noastre și într-o speță cu profil politic” sau cînd a spus: „Atît ne mai lipsește, ca un infractor condamnat pentru fraude la referendum să fie candidat la președinție”. Dar jocul coincidențelor face ca lucrurile să își caute o logică vinovată. Ei bine, premeditată sau nu, condamnarea liderului PSD e un exemplu pe care nimeni din PSD nu dorește să-l urmeze. Majoritatea din Parlament se poate curba, așadar, de acum încolo, după nevoile „guvernului meu”.
Adevărata problemă a lui Iohannis e, însă, cu USR-PLUS. De fapt, ei sînt cîștigătorii alegerilor de duminică. Valul de emoție negativă i-a dus de la 8,87% la 23%. E o creștere de 300%, nemaiîntîlnită în universul cunoscut. Dacă votarea ar fi ținut pînă la miezul nopții, USR-PLUS ar fi luat locul PNL. Lucru pe care e de așteptat să-l facă data viitoare. Asta înseamnă că aliații liberalilor sînt, de fapt, competitorii lor cel mai bine plasați. USR-PLUS vorbesc deja despre anticipate, ceea ce arată că încep să gîndească politic și își caută propria voce.
Victoria cumulată a dreptei îndreptățește partidele învingătoare să ceară guvernarea. Aceeași îndreptățire o au învinșii de la PSD-ALDE s-o păstreze. Se ciocnesc două legitimități democratice și sîntem într-o situație de luptă politică legală. Secretul ei, însă, e că nimeni nu dorește cu adevărat schimbarea Guvernului Dăncilă.
USR-PLUS ar însemna să renunțe la ambiții mai mari, prezidențiale. PNL ar trebui să renunțe la confortul de a cîștiga pe mîna lui Iohannis înjurînd din Opoziție. Iohannis ar ajunge în situația de a-și risca al doilea mandat cu un nou Cioloș la guvernare. Iar despre PSD-ALDE, care abia s-au obișnuit cu guvernarea, nu se poate spune că vor să renunțe la ea.
Lucrurile pot foarte bine să rămînă așa cum sînt. O cer interesele fiecăruia. Iar dacă se schimbă guvernarea, înseamnă că cineva a mers cu sinceritatea prea departe.