Olé, olé, mai există USR?

Pe 27 iunie au avut loc alegeri parțiale în 36 de localități din România. În 35 dintre acestea au fost aleși primarii, iar în una a fost ales consiliul local. Alegerile locale parțiale au avut loc pentru că primarii aleși pe 27 septembrie 2020 în respectivele localități fie au decedat, fie au renunțat la mandat, fie nu le-a fost validat mandatul de la bun început. În Deveselu, de exemplu, alegerile fuseseră câștigate de către fostul primar, decedat în timpul campaniei electorale, iar un astfel de mandat nu putea, desigur, să fie validat.

Deja duminică seară, cele două tabere începeau să clameze victoria. Prin vocea lui Sorin Grindeanu, PSD anunța că a câștigat această tură a alegerilor locale, obținând 17 din cele 35 de primării. Luni dimineață a anunțat și Orban același lucru. Adică, deși a spus că PNL a câștigat aceste alegeri, obținând 16 primării, Orban a recunoscut, de fapt, că PSD a obținut 17. Lipsesc două primării. Ei bine, acestea au fost câștigate de independenți. Cât de independenți rămâne să vedem, căci în localitățile respective PSD nu a avut candidați. În comuna Cojasca, din Dâmbovița, PNL a câștigat majoritatea în Consiliul Local, căci acolo pentru alcătuirea CL s-au ținut alegeri. La Deveselu au candidat și vărul fostului primar, din partea PSD, și fiul aceluiași, din partea PNL. De câștigat a câștigat vărul, fiul clasându-se al doilea.

Lipsește ceva din această poveste, nu? Desigur. Lipsesc primăriile câștigate de către USR-PLUS. Practic, partidul lui Dan Barna și Dacian Cioloș nu a câștigat nici măcar o singură funcție de primar. În unele dintre localități, USR-PLUS nici măcar nu s-a ostenit să-și trimită în competiție vreun candidat, de parcă ar fi fost sub demnitatea lor să vizeze localități atât de mici. Nu e de nasul unui partid atât de mare să se lupte pentru localități precum Filiași, Bumbești-Pițic, Viziru, Voitec sau Slătioara. Dacă nu ești din Timișoara, Brașov sau din sectorul 1 al Bucureștiului, nu meriți un candidat USR-PLUS.

Nici la alegerile locale din 27 septembrie 2020, USR-PLUS nu a avut candidați în multe dintre localități, în condițiile în care în doar puține locuri a funcționat alianța cu PNL. Atât de dezinteresați au fost cei din USR-PLUS de miza localelor, încât au gândit extrem de prost strategic abordarea alegerilor. Știind din sondaje cum stau, s-au îmbătat cu apa rece a alegerilor europarlamentare și nu s-au ostenit să urgenteze unificarea partidelor. Asta a făcut ca pragul lor electoral să urce la 6%, în loc de 5%, pentru că au candidat ca alianță. Dacă ar fi fost un singur partid, cum au ajuns în zilele noastre, ar fi avut mai mulți reprezentanți în consilii județene și locale. Așa, sunt consilii în care vocea alegătorilor USR-PLUS nu se aude, rămânând să se manifeste tot pe Facebook, plină de frustrări mai mult sau mai puțin justificate.

La vârful partidului, acolo unde aerul pare mai rarefiat și mai pur, situația este cunoscută. Pe unii îi preocupă, pe alții nu-i interesează. Deocamdată au reușit să se impună cei care nu dau doi bani pe o structură puternică în teritoriu. Lor li se pare că este suficient să ai puterea de a negocia la București sau la Bruxelles, să poți bate cu pumnul în masă în coaliție, profitând de slăbiciunile unuia ca Orban, pentru a obține cele mai râvnite și bănoase ministere. Este suficient pentru câțiva, pentru norocoșii care și ajung să ocupe funcțiile de miniștri, secretari de stat, directori și directorași prin diverse agenții, dar este insuficient pentru membrii simpli ai partidului și este irelevant pentru alegători.

Este, însă, relevant că în acest partid există oameni care nu-s preocupați de mizele așa-zis mici. În biroul de vicepremier al lui Dan Barna nu vin primari de mărunte comune să i se plângă că n-au bani pentru renovarea școlii. Probabil de aia Dan Barna poate fi văzut voluntariind la restaurarea de conace, dar niciodată voluntariind sau susținând în Guvern construcția de toalete cuplate la canalizare în școlile de la țară. În biroul de vicepremier al lui Dan Barna nu vine vreun primar care să-i explice că în comuna lui se plâng alegătorii că le crapă pământul pe câmpuri pentru că nu îl pot iriga. De aia nici n-o să găsiți în PNRR vreo abordare a domeniului irigațiilor, pentru că în Centrul Vechi din București nu este nimeni preocupat de irigații.

Nu poți ajunge un partid cu adevărat important ignorând mai bine de jumătate din populația României, adică ruralul și orașele mici. Nu poți spera să conduci cu adevărat România preocupat fiind doar de problemele unor zone nișate ale acesteia.

Contează și cei care lucrează în IT, contează și micii antreprenori din marile orașe, contează industriile creative și lumea bună a artei teatrale și cinematografice, dar nu doar asta este România. Iar problemele României le rezolvi doar dacă le cunoști.

Când în cercul tău strâmt se discută doar despre autostrada care te poate duce mai repede la Viena ca să-ți bei cafeaua, atunci vei crede că asta este prioritatea numărul unu. Dacă în Zalău nu ai vreun membru de partid care împletește frumos baloane, vei crede în continuare că Sălajul este capitala județului Sălaj.

Cam ăsta este USR-ul zilelor noastre. Un partid nu atât elitist, cât rupt de realitate, cu cel puțin un copreședinte atât de plin de el încât se oferă să dea autografe și oamenilor care nu doar prin comparație chiar au făcut istorie.

Când te hrănești cu burgeri de păpădie, jambon de quinoa și bei doar fresh de kumquat, e mai greu spre imposibil să înțelegi care-s problemele reale la Țăndărei, Burjuc sau Terpezița. Când începi să te obișnuiești ca orice uniformă să-ți dea onorul când cobori grăbit din limuzina de serviciu, nu-ți mai vine să crezi că te poate amenda un polițist doar pentru că i-ai atras atenția că parchează pe trecerea de pietoni.

Toți politicienii români, aproape, sunt rupți de realitate și de interesele reale ale alegătorilor lor, dar unii se rup în timp, după ani buni de huzur pe banii publici, în timp ce unii ajung gata rupți la o putere pentru care nici măcar nu s-au zbătut prea mult.

USR-PLUS și-a obținut prea ușor actualele poziții de forță și, din păcate, nu prea știe cu adevărat ce poate face cu ele. România este departe de a fi populată de ONG-uri, iar oamenii nu trăiesc în hub-uri creative, economia reală nu este dominată de start-up-uri istețe. Klaus Iohannis nu are o viziune pe termen lung pentru că este prea limitat pentru a avea ceva. În USR-PLUS există oameni capabili de astfel de performanțe, dar multora le lipsește legătura directă cu realitatea. Când te hrănești doar din studii și statistici întocmite de la distanță, e greu să știi cu adevărat care este situația prin țară. Iar când dovedești că nici măcar nu te interesează să ajungi în cele mai mici localități ale țării, e greu să mai convingi pe cineva că-ți pasă.

E drept, dacă Dan Barna ar fi fost președinte, altfel ar fi stat lucrurile. Cum? Asta chiar n-o să aflăm niciodată.