Femeile care-au privit absente
prin trupul meu ca printr-un geam de tren,
fără să știe că m-au fiert al dente
la focul locul lor molatec și obscen,
azi cînd adolescentu-și dădu ortul
și nici-o macaroană n-a rămas,
toate tînjesc să reînvie mortul
și din coșciug să-i facă lemn de pat.
Umbre cu damf de clopot și colivă
zac pofticioase lîngă pirostrei,
gata să frigă carnea mea tardivă
pe jarul stins al fostelor femei.