În noiembrie 2011 sediul Charlie Hebdo a fost incendiat în urma unui atac cu cocktail-uri Molotov. Săptămânalul tocmai publicase o ediție dedicată Șariei, își schimbase capul de ziar în „Charia Hebdo”, iar Mahomed fusese pentru un număr redactor șef. Și subiect de numeroase caricaturi.
Astăzi, în sediul aceleiași publicații au intrat doi (după unele surse trei) oameni mascați și înarmați cu arme semi-automate. Au tras ca în poligon, au tras ca în jocurile proaste și ca-n filmele de serie Z. Bilanțul de până la acest moment vorbește despre 12 morți și mulți răniți. Se pare că însuși Charb, directorul Charlie și unul dintre genialii desenatori ai publicației, ar fi grav rănit, dacă nu chiar mort.
Este cel mai grav atentat terorist de pe teritoriul Franței din 1945 încoace. Dar este și cel mai grav atentat la libertatea de exprimare. Cum este, în egală măsură, o răbufnire șocantă a inculturii, a frustrării de tip medieval, a fanatismului religios de orice tip.
În mod uluitor, imediat după atentat un avocat și teolog român în viață explica la o televiziune de știri că reacția extremiștilor islamici care au descins înarmați în redacția unui săptămânal satiric este absolut justificată, cum orice astfel de reacție ar fi justificată atunci când o publicație se ia de Dumnezeul unora. E semn că idioții n-au frontiere și că fanaticii religioși gândesc la fel.
Avem, ca ziariști, obligația să scriem despre lucrurile neconvenabile. Avem dreptul, ca ziariști satirici, să ne alegem modalitatea stilistică în care o facem. Iar cele 12 cadavre din și de lângă redacția Charlie Hebdo demonstrează că, pentru oamenii dedicați, limita libertății de expresie este moartea.
Azi nu râdem, prieteni, la o nouă copertă Charlie. Azi ne adunăm victimele, strângem din dinți și din pumni și ne gândim cu lacrimi în ochi ce putem face pentru ca idioții să nu ne mai dea mereu senzația că sunt într-un perpetuu marș triumfal.
Iar pentru final, o parafrază la unul dintre cântecele triste ale lui Georges Moustaki: „Maintenant, mes chers amis,/ Vous dormez au fond de nos cœurs/ Vous étiez tous seuls dans la mort/ Mais par elle vous vaincrez!”
ieri, publicatiile frantuzesti de stanga, criticau demonstratiile antiislamizare din mai multe localitati germane, intrebandu-se daca n-a aparut un nou grup ultranationalist in germania…sunt curios, sa vad, ce discurs vor avea politicienii de stanga si ziarele cu aceeasi orientare, acum…p.s. sincer, nu stiu care-i avocatul si teologul roman, care aproba ce s-a intamplat in franta!!!???
Ce putem face??? Sa le raspundem la fel??? Mai era unul prin Suedia care a impuscat careva duzini contra multiculturalismului. E prea mare Prapastia intre Europa si ei. E trist ca cei care au facut-o probabil s-au bucurat de toate drepturile si libertatile din Franta. Atunci cum comentati „Patriot Act”-ul american. S-ar parea ca au dreptate americanii cand ii ascund cu totul.
Sunt o fire pasnica si consider ca dela inventarea injuraturii armele sunt de prisos. Intrebarea mea e urmatoarea: de ce batjocorirea religiei musulmane se numeste libertatea presei, si atingerea cu un singur spin a unui evreu se numeste antisemitism???
As aprecia foarte mult daca mi-ati explica ce era in neregula cu comentariul meu.