Mă simt ca telefonul din lumea comunistă
ce învia doar dacă-l loveai cu pumnu-n bot,
zadarnic caut astăzi s-adun într-o batistă
șuvoiul de monede pierdute la Jackpot,
căci duhul bătrîneții nu vine pe-ndelete
și nu se instalează, ușor, cum am crezut,
ci brusc te răsucește cu fața la perete
să-ți cadă fără jenă glagoria-n șezut.
Și nimeni nu pogoară ca să te ia în brațe,
să-ți oblojească anii netrebnici cu rachiu,
de parcă păpușarul ce te-a ținut în ațe
s-a plictisit de joacă și uită că ești viu.