La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, porumb pentru mămăligă. Vitele erau păstrate pentru muls, iar vînatul te îmbolnăvea de gută. Fără descoperirea Americii, mesele arătau trist, ca serile fără lumînări și diminețile fără săpun. Patria era pe atunci o lipsă de posibilități și de arome, în care erai silit să trăiești pînă la prima pneumonie.
Chiar și azi, de una singură, patria e săracă în calorii. Fără aportul vecinilor, al cuceririlor militare și geografice, alimentația suverană e mai mult foame, sărăcie și gust fad.
De aceea, noul șef al patrioților, Călin Georgescu, cel care îndeamnă românii să nu mai cumpere de la supermarket, iubește piața din Austria, unde a locuit un deceniu din venituri neelucidate. De aceea preferă mîncarea italienească înaintea ciorbei de fasole, și hainele englezești, scumpe și elegante, incomparabile cu textila strămoșească de la Filatura Buzău. Să nu uităm că oala cu sarmale s-a întîlnit o singură dată cu aragazul Cristelei, și atunci în străinătate. Călin Georgescu arată mai snob decît figuranții de la paradele lui Botezatu. Cultivă un look neromânesc țipător, care zdruncină din temelii primatul vetrei străbune.
Patria e, de altfel, înșelată de mai toți suveraniștii. Discursul naționalist la modă e contrazis de apucătura cosmopolită. Marcel Ciolacu se dă fan al mămăligii, dar are curea de la creatorul de lux Canali și pantofi Santoni cu talpă roșie. Crin Antonescu trăiește de zece ani la Bruxelles cu scoici din Marea Nordului și vinuri franțuzești. E greu de presupus că a venit din cînd în cînd în țară să-și ia bascheți de la Drăgășani. Nici Victor Ponta nu e mai prejos. După cum plînge de mila patriei, te-ai aștepta să iubească bulzul ciobănesc și oina, dar el joacă golf în resort-uri de lux din Turcia și Emirate, și – de neiertat pentru un suveranist de ziua a șaptea – deține o casă la Istanbul, acolo unde au fost decapitați Sfîntul Constantin Brâncoveanu și cei patru copii ai săi. Cît despre Gigi Becali, atletul lui Hristos îmbogățit din meciuri politice trucate, el își iubește oile de la volanul unui Rolls-Royce, fabricat, se zice, în atelierele lui Zalmoxe.
Patrioții suveraniști au răsărit ca ciupercile după ploaie, imediat ce mugurii extremismului dacic și legionar au zguduit sondajele. E coadă la jurăminte goale și la smulgeri de păr în numele țării. Pe rînd și la grămadă, fără rușine, liderii politici lăcrimează ca Nae Cațavencu, fac cruci mincinoase și, cînd nu-i vede nimeni, caută pe OLX ii, cușme și ițari. Dar preferințele lor rămîn în zona luxului occidental, a binelui străin care, așa cum obișnuiesc să ne asigure, ne vrea răul. Toți visează să-și depună peste hotare banii furați, să-și trimită copiii la școală la Londra, fiindcă au cu ce plăti și fiindcă au avut grijă ca de Educație să se aleagă praful. Analizele și operațiile și le fac la Paris și la Berlin, în nici un caz în spitalele patriotice, unde mor românii de rînd care-i susțin cu fanatism.
Călin Georgescu se laudă cu ONU, cu Clubul de la Roma și cu Națiunile Unite, nu cu patrioții români de la SIE. Se legitimează cu o biografie umflată și trasă de păr, dar occidentalizantă, nu cu tutorii lui securiști, care sînt, de fapt, valori autentic românești.
Suveraniștii români sînt ca islamiștii: amenință Occidentul visînd cu disperare la binefacerile lui. Între patrie, morală, demnitate și sacrificiu, aleg fără să clipească valuta.