Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a trezit patimi nu numai în inimile jurnaliștilor acoperiți, ci și în casetele cu decorații ale ambasadelor străine, nu s-a jenat nici cît negru sub unghie de lege și morală. A înșfăcat gradul cu rîvna unui colecționar de foloase necuvenite și l-a ascuns în sertarul unei conștiințe pe care niciun procuror adevărat n-a îndrăznit s-o ancheteze. Aceeași doamnă Kövesi, pentru care magistrați emeriți ai Franței și ai Germaniei au fost siliți să se dea la o parte prin decizie politică, n-a șovăit să-și plagieze doctoratul și să-l împacheteze într-o ceremonie confecționată de generali SRI, ei înșiși plini de grade universitare și doctorate precum caprele de rîie.
Că veni vorba, partenerul de anticorupție al Codruței Kövesi, Florian Coldea, a dus impostura la un nivel nemaiatins și s-aa făcut profesor universitar la SNSPA. Înainte să ajungă general SRI cu trei stele, Coldea a făcut un salt supraluminic de la student întîrziat și repetent la șefia operativă a SRI, trecînd în doar nouă ani de la gradul de maior (2005) la cel de general-locotenent (2014) și lăsîndu-i muți de invidie pe generalii soldați ai lui Bonaparte, avansați de la o bătălie la alta.
Kövesi, Coldea și alți impostori cu ambiție prin care s-a exprimat anticorupția în România au simțit nevoia permanentă să astupe cu falsuri golul din care s-au născut. Nici Băsescu, tatăl lor executiv și spiritual, n-a fost mai modest cu ficțiunea propriei persoane. El n-a fost, după cum știți, doar președintele României, ci și un mare colaborator al Securității, care a făcut avere și carieră la adăpostul celei mai mizerabile meserii din lume. Și azi, pe înserat, cînd îl trezesc televiziunile din beție, Petrov se dă „inginer de marină“, știind bine că ce a studiat el acolo au fost, de fapt, perspectivele canaliei.
Impostura morală, intelectuală și profesională sînt un fel de discurs motivațional pentru acești oameni. Din ele s-au făurit colții cei negri ai Justiției, prin ele s-a trezit prostia ațipită în mase,ele au răspîndit dezbinare și ură de-a lungul și de-a latul națiunii.
E limpede că acești oameni n-au fost de capul lor, că în formele lor falsificate a fost turnată substanța unor comandamente de import. Ei, luați ca indivizi, n-ar fi însemnat nimic. N-ar fi rezistat singuri mai mult decît rezistă de obicei tîlharii politici, dar au avut sprijinul interesat și explicit al stăpînilor lumii, pe care nici măcar nu s-au deranjat să-l ascundă.
Marile puteri, în deplina și rentabila lor îndreptățire, și-au modelat interesele în comitatul românesc folosind slugărnicia unor ratați avizi de putere și de onoruri. Au făcut-o senin și legitim, bazîndu-se pe argumente egale cu uriașele lor PIB-uri, armate și niveluri de trai. Au făcut-o bazîndu-se pe nesfîrșita noastră rezervăde idioți utili – cutia de rezonanță a propagandei.
Morala e că în spatele sloganului a stat mereu cinismul, iar în spatele persoanei găsim mereu, cel puțin în lupta pentru putere, impostura. Poporul nu numai că s-a complăcut în adorația unor falsuri, dar nici nu dă vreun semn că a obosit s-o mai facă.
Să aruncăm un ochi peste Atlantic. Joe Biden, cel care vrea să ajungă președintele SUA, a obținut bani pentru familia sa de la compania ucraineană Burisma, folosindu-și influența de vicepreședinte al planetei. În 2015 a condiționat acordarea unui împrumut de un miliard de dolari Ucrainei de concedierea procurorului care ancheta Burisma. Donald Trump, la rîndul lui, președintele SUA, a ordonat blocarea unor fonduri militare către Ucraina, în valoare de 400 de milioane de dolari, pentru a-l sili pe președintele Zelensky să declanșeze o anchetă cu privire la tunurile familiei Biden.
Justiția și statul de drept la care am fost puși să aspirăm descind direct din această Americă, cea mai calificată patrie a libertății. O Americă în care lupta pentru putere face, pentru o secundă, radiografia unui cinism din altă ligă.
Sigur, totul va dispărea imediat ce SUA vor avea un președinte ales, dar în secunda aia de dinaintea dispariției se poate întrezări, întotdeauna, imensa farsă care ni s-a servit.
Să nu ni-i închipuim pe alde Kövesi, Coldea, Băsescu și pe ceilalți servitori zeloși într-o poză a apostolilor duși de nas. Să nu ne imaginăm că au predicat o religie pe care au crezut-o bună, că au jucat cu naivitate într-un film interzis minorilor. Ei au fost pe deplin conștienți, au fost agenții recrutați prin care marile puteri și-au apărat interesele în România. Interese legale, legitime, istorice, ce decurg din disproporția de putere și civilizație dintre ele și noi.
Lumea civilizată nu ne-a dat nimic pe gratis, ci doar ne-a oferit ocazia să luăm singuri cîtă libertate, cîtă Justiție, cîtă suveranitate și cîtă demnitate putem. S-a dovedit că n-am putut prea mult, fiindcă în mîna întinsă să apucăm aveam deja căciula pe care ne-o furaserăm singuri.