Să luăm aminte la ce încearcă să ne spună amnezia publică înainte de a o devora, cu dragostea noastră, pe Laura Codruța Kövesi.
Cazul justițiarului Băsescu, ridicat pe coama valului popular prin jonglerii cu vorbele și cu epoleții, a fost uitat, dar dîra lui plină de învățăminte, lăsată pe marea de eșecuri, arată ca siajul petrolierului „Biruința”. Băsescu s-a infiltrat în sufletele oamenilor promițînd capete și trageri în țeapă, în Piața Victoriei, iar acest mesaj războinic și mîntuitor a ajuns, în cîțiva ani, un fel de epidemie morală fără tratament. Epidemia se propagă și azi, lovește și azi în același mod haotic și irațional, iar oamenii cad secerați și adoptă, renunțînd la logică, toate simptomele urii.
Cazul Băsescu sună astfel: un om care a făcut să dispară din patrimoniul unui stat o flotă comercială cu peste trei sute de vase, un om care a avut, prin acțiunile, deciziile și declarațiile sale, cea mai importantă contribuție la lipsa României de autostrăzi, un om care a construit un instrument de putere personal, ilegal și paralel cu democrația, alcătuit din generali, procurori și judecători, un om care a beneficiat în două rînduri de falsificarea alegerilor prezidențiale, ei bine, acest om a primit de la poporul român două mandate de președinte. Rîd și curcile cînd parchetele anunță că i s-au prescris dosarele clare Cășuneanu și Mihăileanu, așa cum au rîs, laolaltă cu Daniel Morar, atunci cînd i s-a prescris dosarul „Flota”. Cu toate astea, Băsescu e în continuare iubit și ocolit de pedeapsă, fiindcă oamenii înceți la minte sînt conservatori.
Iubitorii Laurei Codruța Kövesi suferă de același tip de orbire, de același fixism, de aceeași fugă de rațiune. Ei se scaldă în suficiența zeiței lor, purificată prin radicalism și lipsă de informare, ei se mulțumesc să-i urască adversarii cu o ură de moarte, ireductibilă, totală. Rațiunea, realitatea, detaliul n-au ce căuta în această digestie monomaniacală și nu există speranță ca limitele bolii să fie trasate de fapte.
Cazul Kövesi sună astfel: un om care a ajuns în funcția de șef DNA în pofida avizului negativ dat de CSM (forul desemnat de Constituție să garanteze independența Justiției), un om care a fost numit printr-o tîrguială politică sinistră, un om care a împins instituția să vîneze politicieni pe criteriul notorietății și nu al presupuselor infracțiuni, care a falsificat probe (stenograme) și a știut de falsificarea unor probe folosite la arestarea unor viitori achitați (cazul Rușanu, de exemplu), un om al legii care a încălcat legea (Constituția, în cazul anchetării OUG 13), un om al legii care a încălcat legea lucrînd ilegal cu SRI în spețele penale și acceptînd interceptarea ilegală a convorbirilor fără ca legea să permită acest lucru, ei bine, acest om a fost recompensat de instituții cu totală impunitate penală și de o parte a poporului român cu iubire necondiționată.
Avem, unii dintre noi, idei fixe despre oameni. Liderii noștri nu se pot reabilita niciodată sau, mai grav, nu ne pot schimba niciodată bunele păreri. Ura și prostia sînt cele mai scurte drumuri spre confort.