Așa cum un vierme e parte integrantă a unui ecosistem în care rahatul e transformat și dă viață altor făcătoare de rahat, Cătălin Predoiu își are rolul și rostul, esențiale și incontestabile, în ecosistemul politic românesc, cel definit de șmen, corupție și combinații. Indiferent de conjunctură, de moment ori partide aflate pe val sau sub val, Predoiu e nelipsit din rahatul puterii.
Predoiu își rânjește fasolea din fiecare poză de grup, iar perspectiva de a se transforma din larvă în fluture al reformei e mereu prinsă în programul de guvernare. Cum, însă, o promisiune electorală nu e nimic mai mult decât o minciună care nu s-a întâmplat încă, Predoiu își continuă existența din postura de vierme politic cu pretenții de larvă.
Predoiu este, dacă vreți, cel mai eficient animal politic, omul pe care te poți oricând baza să facă rahatul praf.
Ultima mizerie, de-acum câteva zile, transformă toți gherțoii statului în secreței. Proiectul de reformă a Agenției Naționale de Integritate, în forma promovată de Predoiu, e o mizerie fără margini. Chiar dacă CCR, altă sublimă instituție a statului, a pornit toată mizeria, permițând secretizarea acestor declarații, ea a făcut-o ceva mai discret. Nevoia de protecție a vieții private a fost folosită de CCR pentru a ține la secret doar o parte din informațiile care se publicau în respectivele declarații. Însă, iată, călărețul-vierme al opacității din viața publică vine și salvează situația. Și nevoia demnitarilor cei cinstiți de-aș ține averi și interese la ascuns, departe de ochii lumii. Totul rămâne secret!
Există, între ceea ce declară toți politicienii, căci aproape toți susțin transparența publică, și ceea ce își doresc cu adevărat ei, căci aproape toți preferă opacitatea, o nesfârșită mare de rahat. Și, iată, există fel și fel de viermi, gata să devoreze acea mare de rahat. Astfel că transparența a devenit un fel de pisica a lui Schrodinger, căci există în declarații și dorință, dar nu există în realitate. Pentru că un vierme viermuiește…