Ca să scape de Bolojan, PSD a intrat de bunăvoie într-un proces de autonimicire. A luat-o pe calea ieșirii de la guvernare încolonînd partidul într-o procesiune rituală, cu prapuri și portrete. Pe 20 aprilie și-a organizat la Palatul Parlamentului un fel de parastas politic. Puși la costum, liderii partidului și miniștrii aflați în curs de retragere au lăudat corpul întins pe catafalc, așa cum se face. Mortul încă clipea, nu era totul pierdut, dar atmosfera era corespunzătoare.
Ceremonia a fost precedată de alte practici funebre consacrate partidului. Opt întîlniri regionale au fost organizate după modelul pomenii de viu. Pomana în viu e un obicei prezent în regiuni din Moldova, Muntenia, sudul Transilvaniei, Serbia și Bulgaria. Viitorul decedat își ia adio de la viață cît încă poate bea și mînca alături de familie și prieteni. El participă preventiv la propria pomană – falsă, dar vie – fiindcă la aia postumă și adevărată nu mai are cum. PSD și-a distribuit aceste pomeni de viu pe zone geografice, ca să se bucure de sacrificiu întregul partid.
Primele șase sesiuni pre-funerare au fost grupate compact, la final de martie și pe 1 aprilie. A urmat o pauză de două săptămîni, iar pe 17 și 18 aprilie au avut loc ultimele două. Astfel a fost sărită Săptămîna Mare, a fost sărit Paștele, și s-ar putea crede că acest partid cu rădăcini păgîne i-a creat spațiu lui Iisus Hristos să sufere pentru săraci pe cruce și să învie. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Surse din PSD susțin că lideri ai partidului au avut nevoie de acest interval ca să călătorească în Japonia (11.000 de euro biletul) pentru relaxare, în compania unor clienți politici trimiși în judecată.
După mintea echipei de conducere, circul unanimității era menit, întîi și întîi, să trezească electoratul dezamăgit și ațipit în brațele AUR. Apoi urma să-l înfricoșeze pe Bolojan. În realitate, n-au reușit nici una, nici alta. PSD s-a așezat de unul singur într-o situație fatală, asistat de popi care călătoresc la business class.
Există încă un interval de răzgîndire, în care PSD ar putea scăpa nevătămat. Cum? Tîrîndu-se la picioarele lui Nicușor și acceptînd că Bolojan e mai suportabil decît Opoziția. Negociind o dare pe brazdă a premierului și rămînînd la guvernare pînă la rotativă. Altfel, partidul lui Sorin Grindeanu se îndreaptă spre irelevanță și prăbușire. Azi, pentru PSD, Opoziția poate însemna moarte, cum bine au subliniat acele adunări premonitorii. Fără acces la resurse, partidul își poate da duhul, părăsit de primari, de alegători și de parlamentarii traseiști, surd și orb la lecțiile trecutului.
Cineva a întrebat un lider al partidului ce face PSD dacă Bolojan nu pleacă. Adică dacă există un plan B. I s-a răspuns că există nu doar un plan B, ci și un plan C, și un plan D, și așa mai departe, pînă la litera G.
Planul B, ăla cu retragerea miniștrilor PSD, nu e doar prost, e și periculos. Miniștrii PSD au lăsat în urmă hîrtii, dîre care duc la posibile fapte penale. Iar Bolojan a pus deja miniștri interimari care urăsc PSD-ul, și e cît se poate de clar că oamenii vor răscoli în documente și le vor trimite la DNA. Pesediștii i-au pus lui Bolojan în mînă o bîtă numai bună să le spargă dinții. Planul C, ăla cu implicarea CCR și obligarea lui Bolojan să obțină votul Parlamentului la finalul celor 45 de zile de interimat, e inaplicabil, fiindcă procedura înnoirii miniștrilor nu presupune vot în Parlament pentru întregul guvern. Planul D, cel cu moțiunea de cenzură, e un fel de a călca pe greblă. Dacă PSD face moțiune, are nevoie de voturile AUR. AUR, însă, nu are nici un interes să treacă o moțiune depusă de PSD, care ar crește importanța și puterea PSD. Dimpotrivă, AUR e interesat să slăbească și mai tare PSD, fiindcă vrea să-și extindă teritoriul electoral în bazinul PSD. Un PSD care ratează moțiunea e un PSD devalorizat politic, care eliberează alegători către AUR.
Odată moțiunea PSD picată, Bolojan e în fruntea unui guvern minoritar, obligat să caute sprijin parlamentar inclusiv la AUR. E aici un comerț politic în care Bolojan poate oferi suveraniștilor sinecuri și contracte, fiind la putere, în timp ce PSD nu mai are de oferit absolut nimic. AUR e, deci, dublu interesat ca PSD să dea greș cu moțiunea. De altfel, dacă face moțiune, PSD nu-și poate asigura toate voturile proprii, fiindcă sînt deja parlamentari care negociază cu PNL și AUR plecarea în paradisul Sfîntului Traseu.
O moțiune depusă de AUR se va izbi de capacitatea lui Bolojan de a face oferte parlamentarilor care îi lipsesc pentru blocarea ei. Ca să nu mai vorbim că, asociindu-se cu AUR contra partidelor „pro-occidentale“, PSD își pierde creditul de partid frecventabil, atît la Paris și Berlin, cît și la Bruxelles. PSD poate renunța la „planurile de rezervă“ ca să nu-și provoace daune și mai mari. Exercițiul de autodistrugere poate fi întrerupt și înlocuit cu planul A: lideri noi, recuperarea valorilor stîngii, progresism (adică redistribuire, protecție, impozit progresiv), dezvoltare, deschidere spre tineretul simplu și tineretul universitar, eliminarea clanurilor politice și a cutiilor de pantofi, import de școală și de etică. Stînga trebuie cumva salvată, fiindcă în locul ei pot veni rudele sălbatice: extremismul de stînga, violența revoluționară, anarhia, suveranismul comunist.
PSD poate să învie, dar pentru asta, după cum zice scriptura, ar trebui să sufere o vreme pentru păcatele lui.