Cei ce au stat pitulați după dulap în vremea pandemiei, profețind că o mie de ani d-aci înainte viața va funcționa în ralanti, iar pruncii, născuți cu masca pe figură,își vor vedea părinții la față doar cu aprobare de la primărie, și-au înghițit limba zilele astea, văzînd cum tineretul american a descoperit, înaintea savanților, vaccinul anti-COVID pe bază de revoltă.
În ciuda sărăciei care a hăpăit cu prea mult nesaț magazinele cu mărci celebre și inaccesibile, protestul de stradă împotriva politicienilor obtuzi și a labradorilor în uniformă e cea mai sănătoasă formă de recuperare a lașității noastre obeze cu care s-au nutrit fericiți atît Donald Trump, cît și marele său admirator Klaus Iohannis.
Sigur că nu ne stă frumos să ne lăudăm cu revolta altora.
Călători obosiți într-un vagon de clasa a treia spre o Europă occidentală sastisită de ea însăși, ne-am pierdut, în cei treizeci de ani de parodiere a capitalismului, instinctul de a-i da peste mînă celui ce, cu ton de diriginte sever, ne pune botnița pe gură și polițaii sub ferestre, ca să ne cînte „Trei culori cunosc pe lume“ înainte de a da stingerea în cazarma coronavirusului.
Vă las pe dumneavoastră să visați ce s-ar fi întîmplat dacă în locul est-germanei Angela Merkel ar fi fost ales cancelar al Germaniei est-românul Emil Hurezeanu, care, într-un elan de patriotism mioritic, ar fi trimis treizeci de mii de arbeiteri în România să doarmă în bou-vagoane și să ne asfalteze la țiplă șoselele ca pe vremea lui Hitler.
Poate că, în clipa aceea, Klaus Iohannis s-ar fi dumirit și el că, la o adică, poți altoi o creangă de cireș pe o tulpină de sparanghel, fără ca Dumnezeu să se supere.
