Ai investit în mine ca-ntr-o fermă,
m-ai angajat și zilier pe viață,
dar ca un onanist scîrbit de spermă
la ora două-ș-cinci mă scuipi în față
și-mi desenezi cai verzi pe epidermă
și mă deșiri ca pe-un mosor cu ață
de parcă aș avea pitiți prin oase
mici japonezi uitați într-o tranșee
cu care s-a bătut în patru-ș-șase
bunicul în campania yankee,
învins de-un cancer prost, cu patru clase,
sau de-o lulea, sau poate de-o femeie.
Chiar am crezut c-o să mă porți la vestă
ca pe un ceas de-argint și, la ureche,
să-ți fiu cercelul fără de pereche,
nebănuind că o să-mi joci o festă,
ținîndu-mă-n dantura ta celestă
cum ține-un cîine-n colți o pîine veche.