Europa Occidentală a dormit patru decenii înfășurată într-o cămașă de zale, fabricată în atelierele Lockheed Martin, Northrop Grumman, Boeing și General Dynamics. A fost un somn liniștit, vegheat de armurierii Pentagonului, care au țesut zalele impenetrabile din portavioane și rachete și au brodat peste ele inițialele generalului Marshall. Vestul a putut prospera în voie la adăpostul proverbului NATO „Tot ce zboară se doboară”, iar lumea a văzut că securitatea e bună mai ales cînd America ia nota de plată asupra ei.
Cînd vîntul politic al schimbării a început să bată peste restul Europei, cămașa de zale a început să fluture ca tricoul lui Chuck Norris. Țările din Est s-au îngrămădit și ele dedesubt, fiindcă tot ce li se cerea să aducă erau noi teritorii de apărat. La intrare li s-a distribuit un pliant cu noua strategie de securitate: cei tari îi vor apăra pe cei slabi, singura grijă a celor slabi fiind să-și concedieze militarii, adică să devină și mai slabi. Recruții au fost lăsați la vatră, ofițerii disponibilizați, serviciul militar obligatoriu desființat, iar cazărmile transformate în modalități de a-l îmbogăți pe Becali.
Un deceniu întreg, România s-a străduit să respecte la virgulă ideea împuținării trupelor, iar azi, cînd securitatea din regiune a devenit noul joc cu Pokemoni al lui Putin, ne punem nădejdea în cîteva batalioane de soldați cu contract, așa cum și-o punea Ștefan cel Mare în Fiii Vrîncioaiei și Mihai Viteazul în Baba Novac. Cum ar veni, avem ceva paloșe și săgeți, dar scuturi… numai la Deveselu.
În plus, ceea ce a fost pînă acum gratis, adică intervenția SUA în caz de agresiune, s-ar putea să nu mai fie. Donald Trump, omul care poate ajunge în noiembrie șeful planetei, anunță și prețul. Dacă ești incapabil să te aperi singur și vrei ca America să-ți ia agresorul din cîrcă, trebuie să achiți în prealabil contravaloarea intervenției. Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic – zice Trump – ar putea deveni, în mandatul lui, o glumă din seria „Niet freedom, etă carnaval”.
Sigur că omul cu părul vopsit în galben și idei smulse din gîndirea boxerului Primo Carnera n-a ajuns încă președinte al SUA, dar vorbele lui au îndreptățire și miez. America nu-și poate slei la nesfîrșit banii și oamenii ca să facă ceea ce o alianță frămîntată de propriile crize nu face. America a dus pe umerii ei povara apărării Europei fără ca Europa să-și achite partea ei de motorină, de sudoare și de praf de pușcă. Miliardarul Trump vede aici un business prost, iar noi ar trebui să vedem acele stele verzi pe care palma istoriei încasată peste ochi ni le procură.
Acum înțelegem că NATO se oprește, de fapt, pe conturul lumii civilizate, că acea cămașă de zale e prea scurtă și i se vede Occidentului Europa de Est. O Europă de Est grăbită să-și lepede săgețile și taberele răzeșești în schimbul unor batalioane internaționale din care nu vrea să facă parte nimeni. Viitorul ne poate rezerva, suplimentar, bursa războinică a lui Trump, care eliberează facturi pentru intervenție cu cîteva zile lucrătoare înainte de atac.