Încerc să mă extrag din mine însumi
ca hreanul smuls din împietrita brazdă
și nu mai știu, sînt musafir sau gazdă,
nici în ce nori vagabondează plînsu-mi.
Captiv într-o materie imundă
visez ca un soldat culcat pe armă
să vină Doamne-Doamne să ne tundă
și să ne scoată fercheși din cazarmă.
Dar cînd vor învia toți idioții
ținuți în poala Dogmei, demodată,
că-n Sfîntul Duh chiar încăpem cu toții,
ca trouble-fête în toiul veseliei
o să m-ascund sub fustele Mariei
și-o să refuz să mă mai nasc o dată.