În zori, antisemitul își bate cuie-n talpă,
din fabrica de cuie de la Ierusalim,
pînă Irod devine român și, dup-o halbă,
apostoli verzi îi cîntă în strană: Aferim!
Din tîrgul nostru însă au dispărut evreii,
cenușa sinagogii încape-ntr-un ghiozdan,
nu mai avem ce pune pe tava Salomeii
și Dîmbovița parcă se varsă în Iordan.
Evreii sînt de vină că nu dă vaca lapte
și că la țară încă miroase a colhoz,
că o icoană, cică, a început azi-noapte
ca Picasso să plîngă, cu lacrimi bleu și roz.
De nu-i vindea Cîrmaciul en-gros și la bucată,
scoteam și noi Golgota degrabă la produs,
aveam și noi pe cine tîrî la judecată
în țara unde veșnic e criză de Iisus.