Regele, o, Doamne, nu-i lăsat să moară,
i-a crescut o dudă chiar la subțioară
și deși îl doare preaspurcata dudă,
stînd cu El sub plăpumi zice că-i e rudă
și c-ar fi mai bine, cu o reverență,
să-și amîne moartea cît e concurență,
că-ncepură, iată, stele să se stingă
și bocește-ntruna neamu’ lui opincă,
cum o să-l bocească și pe El la anu’,
c-a vorbit cu Liviu și cu Tăriceanu,
cît semnează legea dudei pe șestache
să bage colivă gratis la Matache,
bașca pensii grase pe alei, la Bellu,
unde joacă table leatul lui nea Nelu
și-n acordul dulce-al muzicii funebre
să se-nalțe mîndră Casa Dudei Negre!
Nota redacției: textul a fost scris pe data de 4 decembrie.