Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Restrîngerea domeniului luptei

Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele și îngropate undeva departe, ca să facă loc noului complex rezidențial în care săracii României vor plăti rate pînă la adînci bătrînețe unui fiu de general, fost ministruîn guvernul MRU.

Tot vineri s-au prăbușit și ultimele iluzii ale lui Gabriel Liiceanu cu privire la cei care conduc România: „Președintele Klaus Iohannis nu este responsabil doar pentru eșecul proiectului România Educată, ci și pentru nepriceperea oamenilor pe care i-a pus în fruntea țării și a instituțiilor statului, care sunt de proastă factură”.

Industria grea și morala par să fi încasat lovituri grele la început de weekend, dar ele au pierdut de mult, de cel puțin două decenii, lupta cu realitatea. O luptă pe care toți cei ce o invocă n-au dus-o niciodată pînă la capăt.

România nu mai are azi industrie și nu mai are școală. E o țară lăsată în urmă de istorie, jefuită de cei care o administrează. Să observăm că, înainte de a fi o catastrofă umanitară, socialismul lui Ceaușescu a fost un efort de modernizare coerent, planificat, perseverent. Rezultatele au fost dureroase, fiindcă scopul și ambiția au fost absurde. Dar planurile, procesul, și organizarea Epocii de Aur pot fi oricînd lecții pentru haosul de acum. A lipsit atunci gîndirea economică, nu și inteligența inginerească, au lipsit piețele și profitul, nu și intenția de progres. A lipsit libertatea pedagogică, nu și ambiția de a școlariza în forță. Ceaușescu a fost un criminal cu patru clase, dar inovația industrială, alfabetizarea în masă, sistemul energetic, electrificarea și sistemul de irigații rămase după împușcarea lui sînt azi într-o paragină pe care o deplîngem toți.

Lucrurile au ajuns aici fiindcă de trei decenii România e condusă de inși mai proști decît apropiații lui Ceaușescu. Azi, mai ales, comparația e înfricoșătoare. Asta spune și Gabriel Liiceanu, chiar dacă o spune la zece ani după ce l-a ridicat în slăvi pe sinistrul despot turnător Băsescu, poate cel mai important contributor la declinulrezervei de morală. Dar e bine că o spune și ar fi și mai bine dacă ar continua să o spună. Numai că aici, unde se oprește Gabriel Liiceanu din vorbit și merge acasă, mulțumit că i-a zis-o lui Iohannis, se oprește și lupta.

Lupta cu impostorii care conduc țara, cu serviciile care îi controlează pe impostori, cu rețeaua clientelară care mulge banul public, nu merge pînă la capăt. Lupta cu prostia care domină și stoarce are limitele ei. Sînt limite trasate de frică, de lene, de dezgust, de confort personal, de lașitate și de sentimentul neputinței.

Pînă unde poate merge, de pildă, lupta lui Gabriel Liiceanu cu impostura? Poate ajunge în faza ignorării propriei siguranțe? Poate ajunge, să zicem în faza unui accident auto de avertisment? Sau în faza acuzației de evaziune fiscală și a fabricării unui dosar penal? Poate trece de limita falimentării editurii Humanitas? S-ar încumeta, oare, Gabriel Liiceanu să lupte cu impostura, cu prostia și cu hoția așa încît să-și pună în pericol întreaga situație personală, a sa și a familiei sale?

Presa, la rîndul ei, n-a trecut de limita fricii decît în rare situații. Au fost suficiente cîteva falimente, defăimări, accidente și dosare penale și jurnaliștii au înțeles că nu poți scrie despre marile afaceri ale președinților țării, despre tunurile din energie, despre protecția la nivel înalt a traficului de stupefiante, despre sabotarea economiei naționale, despre firmele SRI, despre mafiile din magistratură și servicii fără să te pui în pericol personal.

Agențiile de publicitate te pot scoate imediat din plan. ANAF îți poate nimici într-o clipă compania, parchetul te poate aranja oricînd, plecînd de la o chitanță sau un bilanț citit de-a-ndoaselea. Rețeaua mediatică finanțată de servicii te poate face praf, aruncînd în spațiul public documente falsificate, de pildă, de șefa Parchetului General. Poți pierde procese cînd sistemul îți sperie martorii, cînd judecătorii îți resping probele și cînd te condamnă la plata unor sume dezastruoase în favoarea unor miliardari-hoți, a unor interlopi, a unor securiști notorii. Iar dacă la noi n-au fost încă omorîți jurnaliști, e pentru că avertismentele date prin accidente auto, provocate de agenți SRI sub acoperire de maiștri militari la Forțelor Aeriene, opresc publicarea unor dezvăluiri.

Cine are curaj să depășească linia roșie a lașității? Societatea civilă? Să fim serioși! Gabriel Liiceanu, eminentul editor milionar? Ei, aș! Opoziția? C-eșt’ copil?! Presa a făcut-o de cîteva ori și n-o s-o mai facă. Și-a pierdut curajul undeva la jumătatea drumului dintre sărăcie și criza de maturitate.

Prețul gazelor și al electricității n-o să mai scadă niciodată, iar Virgil Popescu o să rămînă în libertate, bogat și neatins, mulțumit că a tras pe sfoară milioane de români. Nivelul sărăciei va crește atît de mult, încît atunci cînd va crește doar puțin vom lua asta ca veste bună. Unul ca Nicolae Ciucă, în loc să fie făcut responsabil, va fi, probabil, făcut președinte. Și toate aceste fapte care degradează economia și societatea vor avea de înfruntat doar vorbe: discursul lui Gabriel Liiceanu, cîteva texte pe net, critici cuminți, în limita fricii și a bugetului de la partid.

Ici-colo, mai pîlpîie vechea flacără a îndrăznelii, dar limitele luptei fac lupta inutilă.

PARTENERI MEDIA
[wp_rss_retriever url="https://alert24.ro/category/z/feed" items="2" dofollow="true" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" cache="1 hours"] [wp_rss_retriever url="https://businesswatch.ro/category/z/feed" items="2" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" dofollow="true" cache="1 hours"]

6 comentarii

  1. #1

    Liliceanu: Cantec de a adormit slujutza.

  2. #2

    Si atunci? De ce vi se pare gresit ( oamenilor din Romania), sa i lichidam pe toti? Sa punem zeci de ghilotine in zeci de piete? Macar un an. Nu sa facem minuni economice. Dar macar sa ne racorim. Daca unul ca mine, care are o pensie buna si copii realizati, are URA pe ei, imi inchipui ce simte unul care mai este si saracit. Si batut de soarta pe care ti au decis o ei. Moarte lor !!!

  3. #3

    Am uitat. Si copiilor lor. Legati in lanturi, batuti , infometati, si pusi sa faca soselele pe care le au promis.

  4. #4

    Ca sa reconstruim România, trebuie sa oprim decăderea. Restul, apoi.

  5. #5

    @Badila Cristian. Ca sa nu ne pierdem in argumente legale sau democratice la intrebarea ta, iti ofer un raspuns logic: pentru ca n-ai face decat sa rezolvi varful iceberg-ului, doar simptoma problemei. Problema adevarata este votantul, caruia ii lipseste cultura generala, dar si educatia si „cheful” politic. Votantul pleaca urechea la niste manipulari o data la patru ani, se enerveaza si voteaza fara sa gandeasca, apoi tolereaza patru ani mizeria pe care a votat-o. In ziua cand masa de votanti va iesi macar sa-si oblige conducatorii deja investiti sa se tina de promisiuni vom vedea in sfarsit o bruma de progres.

    P.S. (pentru moderatori): Nu c-as vrea sa fiu paracios, dar mie mi-ati cenzurat comentarii de zeci de ori mai „cuminti” decat cele de mai sus.

  6. #6

    Pai, parca eram in UE si NATO! Cum sa se-ntample asa ceva? Luluta nu vegheaza? Dna. VdL nu ne supravegheaza, ca pe unguri si polonezi? Partenerii strategici nu fac decat sa ne vanda arme si gargara? Nu sustin!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bijuterii argint