Este plină România ultimilor aproape 32 de ani de tinichele zornăitoare care s-au atașat de piepții mândri ai unor oameni mai mult sau mai puțin merituoși. Sunt mii de oameni decorați din 1990 încoace cu diverse ordine și medalii de către președinții țării. Atât de multe mii, încât decorațiile cu pricina și-au pierdut, de multă vreme, semnificația.
Să ne amintim că anul trecut, de 1 Decembrie, Klaus Iohannis a decorat-o pe secretara lui Marcel Vela, acordându-i medalia națională „Pentru merit“. Asta, dar nu doar asta, cam spune multe despre înaltul nivel al decorațiilor românești acordate în devălmășie de către toți președinții noștri, de la Iliescu încoace.
Cea mai rușinoasă consecință a unei decorații date de un președinte român au fost onorurile militare acordate la înmormântarea lui Mircea Ionescu Quintus. Acesta a primit prima dată „Steaua României“ de la Ion Iliescu, în 2002. După aceea, domnul Quintus a fost declarat definitiv și irevocabil drept colaborator al Securității ca poliție politică. Nu doar că nu i-a fost retrasă decorația, dar un alt președinte, Klaus Iohannis, l-a decorat din nou cu „Steaua României“, în grad de ofițer, de data asta. Și, prin urmare, atunci când bătrânul turnător s-a dus să scrie note informative despre îngeri, poporul român, prin armata sa, l-a onorat cu salve de armă. În acel moment, decorațiile României au devenit, definitiv și irevocabil, niște tinichele menite a onora ororile perioadei 1946-1989.
Dar nimeni nu și-a depus atunci decorația. Nimeni. Iar partidul prezidențial, PNL-ul, încă se revendică din două puternice moșteniri morale: Brătienii, care au făcut din PNL un partid dinastic, de familie, și marele etalon Quintus, care, prin turnătoriile lui, și-a băgat în închisorile comuniste prieteni, copii de prieteni, clienți pe care-i avea ca avocat și așa mai departe.
Nici când a fost decorată secretara lui Marcel Vela nu și-a depus nimeni decorația și nici atunci când alți nemerituoși impostori au fost decorați nu s-a stârnit vreo revoltă publică printre deja deținătorii de decorații. Semn că mulți dintre ei cam știau cum au ajuns ei înșiși pe lista de cavaleri și domnițe a națiunii.
Și totuși, e nedrept. Oameni care și-au riscat viața pentru a o salva pe a altora poartă în piept aceleași panglici și metale ca unii care au cărat cafeaua șefului sau au purtat pancarta cu #muie în Piața Victoriei. Ca să nu mai vorbim de președintele Iohannis, singurul din cei patru președinți postdecembriști care a purtat în public colanul Ordinului „Steaua României“, doar pentru a face mai vizibilă pata de sos teriyaki căpătată la dejunul oferit de împăratul Japoniei.
Marius Manole și-a depus, cu circ și televiziuni, decorația la Palatul Cotroceni. Îi era rușine că locuiește cu ea în casă. De parcă decorația ar fi fost aia care s-a folosit de imaginea și de statutul ei pentru a promova un impostor drept președinte al României. Dar nu, nu este vina decorației și nici a instituției decorațiilor. Iar gesturile astea teatral-inutile ar trebui să înceteze.
Dacă e să se facă ceva, dacă e să cerem o reacție fermă, atunci rugăm acum și aici toate decorațiile demne ale României să meargă la Cotroceni și să-și depună panaramele cărora le-au fost, de-a-mboulea, puse în piept. Să-și ia președintele propagandiștii și yesmenii dezamăgiți și să facă ce vrea cu ei, ca să nu se mai rușineze bietele decorații că stau cu ei în casă.