Este cât se poate de drept că n-ar trebui să ne dăm toți cu părerea despre ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în Afganistan. Eu, de exemplu, n-ar trebui să am acest drept. Pentru că sunt oameni care se pricep, sunt specialiști, au căderea de a se exprima, ei știind. Noi, restul, am face bine să tăcem naibii din gură. Războiul din Afganistan, ăsta, ultimul, și-a creat propriii specialiști, propriii cunoscători profunzi ai problemei. Se râde, pe bună dreptate, de absolvenții Colegiului Național de Apărare, o făcătură militaro-securistă din care ies specialiști cu diplomă, toți atârnătorii de carieră. Dar sunt foarte prețuiți în spațiul public absolvenții cursurilor scurte de afganistică și geopolitică organizate periodic de către MApN prin batalionul de relații publice. De-a lungul timpului, grămezi de ziariști au fost transportați de armata română până în Afganistan, ca să transmită reportaje cutremurătoare din interiorul zonelor cât de cât sigure în care erau încartiruiți soldații noștri. Cu generozitate, pe bani publici, armata a creat generații de corespondenți de război specialiști în problema afgană, pentru că au fost la fața locului. În fapt, cronicari de bivuac. Nu lipsiți de curaj și nu neapărat blamabili că, din dorința de a vedea cu ochii lor fie și taberele soldaților români, s-au transformat în piariști ai armatei, relatând povești cosmetizate. Aceștia sunt oamenii care, astăzi, cred că sunt singurii în măsură să vorbească despre Afganistan. Ei și eternii analiști de politică externă, care își iau lumină de la licurici, mai mari sau mai mici. Restul ar face bine să tacă, să nu spună nimic, pentru că nu se pricep.
Și totuși, sfidând bunul-simț și regulile ad-hoc ale vorbirii despre Afganistan, ne dăm și noi cu părerea, încercând să înțelegem dacă a meritat sau nu.
Să începem, așadar, cu începutul. Început care este, în acest moment, același cu sfârșitul: Kabul, capitala Afganistanului, se află sub stăpânirea islamiștilor radicali, exact situația în care se afla și acum douăzeci de ani, cu o lună înainte ca SUA să înceapă primele atacuri aeriene asupra țării.
Pentru a ajunge aici, la un Afganistan controlat de către talibani, a fost nevoie de douăzeci de ani de război, enorme cheltuieli și imense pierderi de vieți omenești.
Să începem cu ceea ce doare mai mult. În douăzeci de ani, numărul celor care au murit în Afganistan din cauza războiului se apropie de 200.000, după unele surse, sau depășește 300.000, conform altor surse. Cum nu există date foarte precise pentru perioada 2001-2009, cifrele reprezintă mai degrabă estimări în ceea ce privește populația locală.
Astfel, în cei douăzeci de ani de la declanșarea războiului, în septembrie 2001, după atentatele de la World Trade Center, în Afganistan au murit, din cauza războiului, peste 47.000 de civili, aproximativ 69.000 de militari și membri ai forțelor de securitate afgane și aproximativ 51.000 de membri ai forțelor talibane. Toți aceștia au murit în urma atacurilor armate, a bombardamentelor sau a exploziei dispozitivelor explozive improvizate. Peste 70.000 de afgani au fost răniți în acțiuni de război între 2001 și 2021. Pe lângă aceste victime directe ale războiului, sunt estimate alte zeci de mii de victime ale bolilor și foametei, ducând numărul morților spre 300.000.
Pe lângă populația afgană, există victime și în rândul militarilor străini care timp de douăzeci de ani s-au aflat în Afganistan. SUA, care a avut și cei mai mulți militari trimiși în Afganistan, a înregistrat peste 2.700 de morți și aproape 21.000 de răniți. Restul țărilor participante la acțiunile din Afganistan, în cei douăzeci de ani, au înregistrat peste 1.400 de morți.
Între 2001 și 2021, în Afganistan au murit 27 de militari români și au fost răniți peste 200.
Există și costuri financiare legate de acest război. Numai SUA au cheltuit și continuă să cheltuiască din cauza războiului din Afganistan 2.261 de miliarde de dolari. Acesta este PIB-ul României pe zece ani buni, cu creștere economică. Nu știm cât a cheltuit România în cei douăzeci de ani de război, pentru că la noi aceste date sunt secret de stat.
Analiștii și cunoscătorii ne spun că nu avem în fața ochilor un eșec. Pentru că obiectivele războiului din Afganistan au fost atinse: Bin Laden a fost eliminat, autorii atentatelor de la 11 septembrie 2001 au fost pedepsiți. Restul nu mai contează. Dacă așa ar sta lucrurile, ar însemna că am asistat la cea mai costisitoare campanie de răzbunare din istoria omenirii.
Trăgând linie, pentru moartea celor 2.996 de victime și pentru cei peste 6.000 de răniți în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 au plătit, numai în Afganistan, în jur de 3.500 de militari aliați și peste sute de mii de afgani, dintre care peste 47.000 de civili absolut nevinovați. România a participat cu entuziasm la acest măcel care, în cele de urmă, se mai dovedește și inutil, căci Afganistanul revine, după douăzeci de ani, în mâinile acelorași oameni care i-au protejat pe autorii atentatelor din 2001.
Am participat, ne spun politicienii noștri, la această răzbunare disproporționată pentru că avem obligații față de aliații noștri. Da, avem obligații asumate prin tratatele pe care le-am semnat, dar în nici un caz nu avem obligația să susținem orice nebunie, orice orgoliu militarist nejustificat.
Suntem membri ai unor alianțe politice și economice. Suntem aliați, nu vasali. Nu este suficient ca seniorul să sune din trâmbiță pentru ca noi să ne luăm armele din cui și să ne aliniem umili în fața generalilor altora. Și în nici un caz nu avem obligația de a participa senini la o catastrofă umanitară.
Ultimii militari români întorși din Afganistan au defilat pe sub Arcul de Triumf, de parcă ar fi câștigat un război, de parcă ar fi participat la câștigarea unui război. Vedem, zilele acestea, că alianța din jurul SUA și NATO nu a câștigat absolut nimic. Vedem că, după douăzeci de ani, Afganistanul se întoarce, în doar câteva zile, la situația din 2001, de dinainte de începerea războiului. Și atunci, ce rost a avut totul? Ce rost au avut sacrificiile făcute de către toți participanții în ultimii douăzeci de ani? S-au dat decorații, au fost ținute în viață industrii producătoare de armament, s-au câștigat alegeri pe cârca sutelor de mii de morți din Afganistan. Și, iată, s-a defilat și pe sub Arcul de Triumf. Doar pentru asta, însă, și pentru dreptul femeilor din Afganistan de a fi din nou umilite, sacrificiile au fost complet inutile.
N-ați priceput deloc rostul, sau vă faceți că. Vă explic.
Să zicem că pe mine mă cheamă Beneficiar și am o fabrică de armament în SUA. Și-l găsesc pe unul care e instalator și pe care-l cheamă People Representative. Ne-ntâlnim și-i zic: Frate, nu poți să montezi o țeavă de la Buget la făbricuța mea? El zice: Păi știi, îmi trebuie un dușman, un proiect geostrategic, niște acte și niște motive. Și eu îi zic: Băi, ce motive vrei, nu ți-i de ajuns că Afganistan a trimis 14 saudiți să pună bombe aci în țărișoara noastră, pe care avem datoria s-o apărăm?
Capisci?
Femeilor afgane le dorim recolte frumoase de opiu ca să poată suporta o viață mirosul aceleiași bărbi, iar despre morți, numai de bine! Dead lives matter!
Dar daca, macar si cozorocul de la sapca primita de KWI de la Licuriciul Mare era pentru efortul Ro. din Afganistan, aceasta onoare merita toate sacrificiile!
Da, am asteptat citeva zile de la publicarea articolului. Si previziunile s-au adeverit, haosul a cuprins imprejurimile aeroprtului din Kabul, ultima iesire din tara. Nici nu stiu cu ce sa incep.
Credeti ca daca China lupta acolo s-ar fi intimplat asta? Sau, mai rau, daca era Turcia prezenta?
Ce ati facut bravi soldati 20 ani? Adica mai mult decit cele doua razboaie mondiale cumulate. Va lasati aliatii(colaboratori, adica si cine va aducea si apa cind va era sete..) sa negocieze cu dusmanul pentru drumul spre libertate si viata? Veniti sa defilati pe sub Arcul de Trimf din tara? Se rasucesc in mormint eroii de la Marasesti si cei din Cotul Donului ! Si mai trebuie sa va dau o veste trista. Cit ati vinat voi talibani la 4000 Km de tara RAZBOIUL S-A SCHIMBAT. Nu numai imensa putere care s-a ridicat la rasarit (hipersonice, noi arme nucleare, avioane si tancuri ..)dar si razboiul de drone din N Karabah. O imensa risipa de resurse si mai ales timp . Iar acum este cum se vede , ei au cistigat si noi am pierdut.