Panama e verișoara mai bronzată a unui cîrd de state depravate fiscal, care umblă pe centura economiei mondiale cu banii ascunși în sutien. Cipru, Liechtenstein, Luxemburg, Elveția, Monaco, Gibraltar, Delaware, Dubai, Singapore, Hong Kong, Jersey, Guernesey, Antilele Olandeze, Mauritius, Maldive, Cook, Seychelles, Bahamas, Cayman și alte insule care se dau virgine practică cea mai veche meserie din lume: nu spun ce bani au primit de la client.
Asta se întîmplă numai pentru că marile puteri ale lumii țin de șase, pentru că liderii democrației și tiranii merg la bordel împreună, pentru că vedetele și corporațiile au permisiunea să-și tragă în piept cumpărătorii. Lumea civilizată poartă vina, dar foloasele sînt trase de toți periculoșii planetei.
Discuția despre Panama are rost, așadar, doar dacă vorbim despre marile responsabilități, despre teatrul pe care-l joacă oamenii și instituțiile plătite să stea cu ochii pe mersul bogăției.
România are, în prezent, un ministru care-și alimentează conturile dintr-o căsuță poștală și un secretar de stat care vrea să reformeze fiscul după ce a fost prins, de mai multe ori, în poziție de off-shore. Dar e limpede că România are mult mai mulți miniștri, funcționari publici, politicieni și clienți politici, care-și feresc averea, dobîndită nu se știe cum, în paradisuri.
Prin 2004, am primit extrasele de cont ale unor miniștri din Guvernul Năstase la banca Laiki din Nicosia, Cipru. Erau trei: unul e azi la pușcărie, unul e mort, iar altul apare la televizor și tună împotriva hoților. Cu sume între 900.000 și 1.500.000 de dolari, oamenii ăia exprimau nu numai răul pe care îl făcuseră privatizării, ci și pasul spre internaționala evazionistă. N-am știut atunci dacă documentele erau autentice, dar acum știu.
Acum doi ani, un bancher cu experiență în Elveția mi-a deslușit filozofia banilor negri pe care românii îi cazează în paradisurile europene. Am scris atunci un text din care plagiez un fragment, fiindcă se potrivește:
„În opulentul Monaco, unde cuscrul președintelui Băsescu joacă table cu Adriean Videanu, sînt puse la păstrare sume românești de o indecență pornografică. Sînt estimări de cinci, șase, ba chiar nouă miliarde de euro, bani care provin – direct sau indirect – din România. Orice bancher știe că, prin mijloace specifice muncii de albire și transfer, acești bani se plimbă cu acordul băncilor române sau străine spre conturile personale ale unor inși cunoscuți. Se vorbește că doar în UBS, prima bancă a Elveției, zac peste 800.000.000 de euro de origine română, în timp ce la Crédit Suisse suma nu s-ar lăsa mai prejos de 600.000.000. Se știe că, în Cipru, doar banii pierduți prin naționalizarea căsuțelor poștale i-au lăsat pe deponenții români cu cel puțin 200.000.000 de euro mai puțin bogați. Despre Liechtenstein, micul stat a cărui armată merge la serviciu cu o singură bicicletă, se știe că adăpostește în bănci, învelite în fundații născocite anume, peste o sută de milioane de euro mioritici. Sînt zeci de astfel de destinații exotice în care românii de toate felurile își depozitează banii munciți, dar mai ales furați, despre care se știe. Cînd spun «se știe», spun, de fapt, «bancherii știu». În lumea spilcuită și perversă a finanței românești informația umblă furișat, se prelinge pe lîngă ziduri, dar bate la ușile care trebuie. Despre banii negri dosiți de politicieni, clientelă și slugile lor instituționale, bancherii știu. Bancheri mari, grei, importanți și cunoscuți de la televizor ȘTIU unde și-au ascuns banii politicieni mari, grei, importanți și cunoscuți de la televizor. Fără participarea băncilor, banii nu pot zbura în Elveția. Fără participarea sistemului bancar românesc, banii nu se pot caza în Monte Carlo sărind dintr-un portbagaj.”
Bine scris!
Capitalism ati vrut, capitalism aveti!
Asa cum zice Semafor,capitalism cat China avem acum!! Si mai este un mare adevar: in tara asta prost facuta,cacatii fut in loc sa puta!!!
Excelent articol.
Articol genial! Adevarul gol-golut este tot cuprins in aceste cateva paragrafe.
Excelent articol !!!