Satul cu bărbați scuipați din țară
zace supărat și nu mai ară,
doar o babă ce le știe prețul
mestecă-n apus cu făcălețul,
c-ar mînca, de dorul mămăligii,
chiar și quelque chose de bigi-bigi*.
Gîndurile rele de nevastă
plouă mocănește sus pe coastă,
gîndurile bune, mai la vale,
joacă din buric pe trei parale.
* „Puricei de mămăligă”, după spusele fostului meu profesor de franceză, care-și petrecuse tinerețea la Paris.