Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către domnul Orban și de către președintele Klaus Iohannis, el însuși profesor.
A început școala, după care am fost anunțați că se și închide, fizic, din motive de alegeri locale. Nu mult, vreo trei-patru zile, cât să fie copiii feriți de orice atingere a democrației.
Dar nu-i nimic, nu-i nimic, se recuperează totul online. 260.000 de copii care nu au absolut deloc acces la Internet mai pierd trei-patru zile de școală. Și sunt doar primele pe anul ăsta. Vor mai pierde câteva și la alegerile din iarnă, vor mai pierde de fiecare dată când va apărea un caz de infectare pe la porțile școlii. Dar ce înseamnă 260.000 de copii din 3.000.000? Nu mare lucru. Aproape 9%.
Exact acum, când România este în cea mai mare criză de oameni bine pregătiți, tot România își permite, cu dezinvoltură, să pericliteze educația unei zecimi dintre copiii săi. Iar aceștia sunt doar cei care chiar nu au device-uri pe care să poată participa la orele online. Dar sunt mult mai mulți, de fapt. Sunt cei care nu au acces la Internet, sunt cei care, scăpați de sub supravegherea directă a profesorilor și lipsiți oricum de supravegherea părintească, nu vor avea cum să fie aduși în fața tabletelor sau computerelor.
În perioada stării de urgență, calitatea educației s-a prăbușit, practic. Pentru că nu există un sistem bine pus la punct, pentru că nici profesorii și nici elevii nu sunt pregătiți pentru asta. Totul este un simulacru de proastă calitate.
Iar acest lucru nu se întâmplă doar la nivelul învățământului preuniversitar.
Universitățile și facultățile patriei, și așa șchiopătânde, au ajuns, toate, la nivelul facultăților particulare. Un învățământ la distanță, la fără frecvență, mascat sub titulatura de învățământ online.
La Universitatea „Babeș-Bolyai“, singura universitate din România care mai mișca ceva prin topurile universitare internaționale, multe dintre facultăți au decis că-și vor desfășura cursurile exclusiv online. Iar îngrijorarea unui oficial al universității nu era calitatea educației pe care o vor primi studenții, ci faptul că rămân mulți proprietari de apartamente și garsoniere fără chiriași, pentru că studenții din altelocalități nu se vor mai deplasa la Cluj pentru a urma cursurile online, din moment ce pot să o facă și de acasă și fără a mai plăti chiriile exorbitante din orașul din ce în ce mai scump. Și are dreptate. Atâta vreme cât nu este necesară prezența lor fizică la cursuri, de ce părinții din orașele Transilvaniei ar mai plăti chirii de sute de euro în Cluj? Doar ca să nu se prăbușească piața imobiliară?
Secretarii de stat de la Ministerul Educației sunt în concediu pentru că sunt și candidați la diverse funcții. Ministrul Anisie este ea însăși în campanie pentru diverși colegi de partid. Pe Orban oricum nu-l prea interesează școala, cum nu l-a interesat niciodată. Președintele Iohannis este convins că prin „România educată“ a spus totul și că nu mai are rost să se implice în acest doemniu decât cu sfaturi imbecile, cum ar fi acela dat copiilor de a fi supereroi purtând măscuțe. Președintele este de o inadecvare cruntă. Ori este categoric și dictatorial, spunându-le copiilor că trebuie să poarte măști, ori devine penibil apelând la comparații perimate, cum este cea cu supereroii. Deși consilierii săi gândesc, deseori, ca niște copii de câțiva anișori, care încă n-au apucat să aprofundeze vreo materie, ar trebui, totuși, să mai deschidă vreun canal de specialitate, precum Disney, Cartoon Network sau altele, ca să învețe ce este la modă acum printre copii.
Copiii României nu fac, lunile astea, școală. Nu au acces, cu adevărat, la educație. Dar au căpătat un acces nesperat la Internet, ăia care au rețele în zonă. Crește numărul vizualizărilor pe YouTube făcute de copii de până în 12 ani, crește activitatea pe rețelele sociale. Copiii oricum se descurcă în lumeaasta mai bine decât profesorii lor, în cele mai multe cazuri. Dar asta nu înseamnă decât că se înalță, dintre noi, de lângă noi, generații de postaci profesioniști. Nu vor ști ei să scrie corect, nu vor ști să facă niște calcule simple, nu vor avea prea multe cunoștințe, dar în viitoarele campanii partidele se vor putea baza pe ei în activitățile online. Căci la fiecare doi-trei ani e nevoie de agramați care să se dea pe net și să bombardeze utilizatorii cu mesaje care ar trebui să ajute partidele să ne prelungească agonia. Până acum, era destul de greu să recrutezi armate de postaci. După școala prost făcută în vremuri de pandemie, va fi mult, mult mai ușor. Oricum, copiii jalnic școliți în perioada asta nu vor ști să facă altceva, așa că nu va fi dificil să se profite de atâta mână de lucru ieftină și complet necalificată.
Că nu va mai avea cine să muncească, să producă, să plătească impozitele care asigură funcționarea statului este o problemă care îi preocupă doar pe bătrânii depășiți, cei de peste 30 de ani. Generațiile școlite de Anisie, Orban și Iohannis oricum nu vor avea habar cum ar trebui să funcționeze o societate.